Pentru a remedia situațiile naționale sau internaționale se prezintă tot felul de planuri: politice, financiare, economice, militare, planuri de o asemenea concepție, de o asemenea inteligență, de nemaiauzit! Suntem obligați să fim încântați. Numai că aceste planuri nu au folosit niciodată la mare lucru pentru că nu privesc decât domeniul material: perfecționarea tehnicilor, îmbunatațirea producției, construirea de laboratoare, de universități, creșterea sau diminuarea înarmării etc…. iar omenirea se găsește mereu în aceeași dezordine, în aceleași nenorociri. Atunci, vazând toate acestea, ne întrebăm: oare nu există nici o speranță pentru destinul umanității? Pentru un viitor de lumină, de pace, de adevăr, de libertate, de dreptate și fericire pentru oameni pe Pământ. Ba da, există unul și este chiar foarte simplu.
În loc să lăsăm statele să continue să cheltuiască miliarde și miliarde pentru spitale, închisori, tribunale, școli le sfătuim să se ocupe numai de femeile însărcinate: cheltuielile nu vor fi așa de mari iar rezultatele vor fi infinit mai bune. Cerem deci ca statul să amenajeze terenuri în regiuni foarte frumoase și curate, bine amplasate, iar acolo să se construiască locuințe într-un stil și în culori aparte (indicate). Acolo vor fi de asemenea, parcuri cu toate speciile de copaci și flori, bazine și fântâni cu apă…. și tot acolo femeile însărcinate vor veni să locuiască pe perioada sarcinii, vor fi hrănite și întreținute pe cheltuiala statului pe toată perioada sarcinii. Ele își vor petrece tot acest timp în frumusețe și poezie, citind, plimbându-se, ascultând muzică. Ele vor asista la conferințe unde vor fi învățate ce fel de viață să ducă în timpul sarcinii: ce trebuie să mănânce, dar mai ales lucrarea pe care trebuie să o facă cu gândurile și sentimentele lor asupra copilului care se va naște. Soții vor putea, bineînțeles, să vină să le viziteze, vor fi învățați despre felul în care să se comporte cu ele pentru a le ajuta în lucrarea lor. Atunci, veți vedea în aceste condiții de pace, de calm, de frumusețe, vor aduce pe lume copii asupra cărora Cerul întreg se va revărsa. În timp ce acum, dintre toate Spiritele care coboară să se încarneze pe Pământ, unele coboară cu mare greutate din Cer, dar de unde vin celelalte?…. Porțile sunt închise pentru Spiritele Cerului, ele nu pot pătrunde în trupuri pregătite în impuritate, răutate și dezordine. Iată de ce omenirea nu se ameliorează. Bineînțeles, într-un final ea se va îndrepta, dar după milenii, după catastrofe mari și suferințe. Dar cu ajutorul acestui plan, ea se poate ameliora chiar foarte repede, fără să treacă prin fel și fel de suferințe. Tot progresul tehnologic, toate schimbările ce au fost aduse până în prezent din punct de vedere tehnic, economic, medical etc, nu au îmbunătățit specia umană care trăiește în continuare în aceleași pasiuni, în aceleași răutăți ca și mai înainte! Totuși, putem îmbunătăți omenirea, dar cu condiția să începem cu începutul: mama în perioada în care își poartă copilul.
Dacă ați ști în ce condiții trăiesc uneori femeile însărcinate! Ele locuiesc în cocioabe fără lumină, fără spațiu și tot ele sunt acelea care trebuie să facă și să suporte totul. Ele merg și la piață, iar soțul care este beat, sau furios pentru că nu a găsit de lucru, sau a fost insultat de prieteni, vine să se descarce pe soția lui, și chiar o lovește. Atunci, în ce stare de spirit își poartă ea copilul?…. În loc să construim spitale pentru aceste mame, ar fi mult mai bine să le oferim posibilitatea să-și aștepte copilul în condiții ideale. Apoi, să se reîntoarcă în cocioabe, dacă trebuie: copilul lor le va construi palate; da, el este acela care, datorită talentelor și capacităților sale, își va scoate părinții din mizerie.
Nimeni nu se preocupă de condițiile în care femeile își aduc pe lume copiii, și apoi evident, când ne găsim în fața unei asemenea mulțimi de dezechilibrați, de bolnavi, de criminali, construim case specializate, spitale, închisori, mărim numărul educatorilor, al doctorilor, al polițiștilor. Dar acestea nu servesc la nimic. Iar dacă vom continua să cheltuim miliarde pentru a ameliora, să spunem așa, psihologia și pedagogia, nu vom ajunge niciodată să schimbăm această chintesența pe care mama a dat-o la început. Numai metodă propusă este eficientă.
Nici un educator, nici un doctor nu poate schimba natură profundă a unui copil. Putem doar să șlefuim puțin, atâta tot; toate îmbunătățirile pe care vom încerca să le aducem apoi caracterului său nu constituie decât un fel de dresaj. Exact același lucru se întâmplă cu sălbaticii: ajungem să îi educăm puțin, să îi învățam cum să manânce, cum să se îmbrace, dar acestea nu durează: o dată ce s-au întors în tribul lor, ei redevin exact ceea ce erau înainte. Dacă un om este un criminal sau sfânt, nimeni nu îl poate schimba; este posibil ca în mod superficial, pentru scurt timp, să fie influențat, dar în profunzime el va ramâne întotdeauna ceea ce este.
Acest plan pentru viitorul umanității poate fi criticat de oameni pentru că nu este științific…. Dar ei nu au dreptul să îl critice înainte de a-l încerca. Bineînțeles, nu se va aranja totul dintr-o dată, este nevoie de mai multe generații. Chiar dacă părinții fac o lucrare susținută de purificare, nu vor putea să scape de moștenirea slăbiciunilor și a viciilor pe care le-au primit de la proprii părinți. Dar dacă sunt atenți, deja de la prima generație, în ciuda elementelor vicioase ce se vor strecura încă în copii lor, latura bună este cea care va ieși în evidență. A doua generație va fi mai bună, a treia și mai bună și, puțin câte puțin, toate aceste elemente rele ce existau din trecut vor dispărea. Trebuie deci ca oameni inteligenți și responsabili să se decidă să înțeleagă importanța lucrării care se face în trupul mamei în perioada sarcinii, și cum o mama instruită de aceste legi, înconjurată cu grijă și afecțiune, și susținută de condiții materiale corespunzătoare, are posibilitatea de a forma nu numai corpul fizic al copilului, dar și corpurile sale astral și mental (adică corpul sentimentelor și cel al gândurilor), cu ajutorul celor mai bune materiale.
Oamenii, cadrele medicale sunt încă sceptici la a crede cât de mult influențează gândurile mamei copilul său. Este adevărat că anumiți biologi care au făcut experiențe pe șoareci au descoperit că stările de frică și de neliniște trăite de mama șoarece în timpul gestației se reflectau ulterior asupra progeniturii sale. Ei da, încă o dată vorbim despre șoareci! Se studiază șoarecii în loc să se studieze femeile care aduc de milioane de ani copii pe lume. Da, șoarecii îi învață pe oameni ce este adevărat și ce este fals! S-au construit laboratoare pentru a se studia șoarecii și se acordă o mare importanță acestor laboratoare, în timp ce laboratoarele naturi care au fost create de la începuturi și care sunt mult mai bine dotate decât laboratoarele oamenilor nu mai contează! Avem nevoie de mărturii despre șoareci! Șoarecii vor fi cei care vor instrui acum omenirea. Și atunci, ce se întâmpla cu femeile? Da, este foarte jignitor pentru ele. Pentru femeile însărcinate care au perioade agitate în timpul sarcinii este bine să știe că peste câțiva ani toate agitațiile, tulburările și grijile lor la o anumită lună de sarcină se vor reflecta într-o anumită perioadă a vieții copilului…. dar noi așteptăm răspunsul de la șoareci, și așteptând, Pământul s-a populat cu monștrii! Admițând totuși faptul că biologii au înțeles acum, deși nu este sigur, că ceea ce este adevărat pentru șoareci este și mai adevărat pentru femei, ei rămân oricum în întârziere pentru că trebuie să reeduce omenirea dar cu încetineala metodelor lor mai au nevoie încă de secole. De altfel, măcar de ar face ceva pentru ca femeile să beneficieze de descoperirile lor! Ei vor continuă să se ocupe de șoareci și nu vor învăța femeile despre ce trebuie să facă pe perioada sarcinii.
Iată de ce acum lansăm o chemare femeilor din lumea întreagă: ‘Treziți-vă dragi femei, fiți conștiente de această sarcina măreață pe care v-a încredințat-o Dumnezeu. Sunteți deținătoarele secretelor nemaiauzite prin care puteți regenera umanitatea. Dar voi nu o știți și vă jucați cu aceste secrete…. Luați aminte la misiunea voastră, iar pe de altă parte, bărbații se vor ocupa să vă pregătească cele mai bune condiții posibile pentru a duce la bun sfârșit această lucrare măreață și magică.’ Desigur, ascultând toate acestea, multe femei vor spune: ‘De-a lungul secolelor am arătat iubire și bunătate, dar bărbații nu ne-au înțeles, ne-au batjocorit.’ Da, din nefericire, majoritatea bărbaților se comportă ca niște copii egoiști. Dar dacă ei sunt așa, înseamnă că femeile sunt cele care nu au știut să-și joace rolul de mame, nu au aplicat legile spirituale pe când îi purtau în pântec și acum suportă consecințele proastei lucrări pe care au făcut-o.
Natura a dat femeilor puteri pe care ele nu le folosesc sau pe care le utilizează în mod greșit. Ele trebuie să conștientizeze aceste puteri, să știe că de ele depind întreg viitorul speciei umane. Dacă femeile vor să înțeleagă, ele vor constitui o putere deosebită în lume, nimic nu le va putea rezista. Dar ele trebuie să se unească pentru un ideal formidabil. Pentru moment, ele sunt dezbinate, cu excepția momentului când este vorba de a seduce un bărbat și a-l atrage în capcanele lor; de aceea ele nu sunt încă puternice cu adevărat. De acum înainte, trebuie ca toate femeile de pe Pământ să se unească cu voința de a regenera umanitatea. În pofida inteligenței, a capacităților lor, bărbații nu pot mare lucru în acest sens. Femeia, mama este cea care a primit această misiune întrucât natura i-a dat puterea de a influența copilul care se va naște. Femeile pot deveni conștiente de această misiune măreață, și de asemenea pot să lumineze peste tot în lume pe cei care sunt încă neștiutori. Acest ideal, această dorința de a deveni folositoare, vă va umple inima, sufletul, Spiritul. Vă veți simți mereu inspirate, destinse, bogate, fiindcă acest ideal de a contribui la bunăstarea omenirii vă va susține, vă va hrăni. Atât timp cât nu veți avea acest ideal în sufletul vostru, nimic nu o să vă mulțumească; orice ați avea, vă veți afla mereu în aceeași stare de secătuire, de insatisfacție. Numai această preocupare de a îndeplini misiunea pe care Dumnezeu v-a dat-o și de a face ceea ce așteaptă Cerul de la voi, vă va face strălucitoare, luminoase, fericite.
Un plan pentru viitorul omenirii, speranța pentru umanitate
Omenirea se poate transforma, se poate ameliora cu ajutorul ființelor conștiente de ceea ce reprezintă actul concepției copiilor. Omenirea poate fi transformată prin mame și tați inteligenți, conștienți, care vor aduce pe lume copii sănătoși și dotați cu cele mai frumoase calități. Părinții au o responsabilitate imensă. Iată de ce ei trebuie să-și pregătească, chiar cu mulți ani înainte, viitorul lor rol de binefăcători ai omenirii. Dacă fiecare dintre noi trăiește în iubire și înțelepciune, poate invada întreaga lume cu sentimente, gânduri și fapte luminoase, și poate arunca semințe peste tot pentru a ameliora ființele și a le face bine. Da, astăzi a sosit momentul în care, pentru a echilibra și neutraliza forțele negative, binele trebuie să crească și să se înmulțească, altminteri răul și distrugerea vor invada Pământul ca o buruiană care își întinde peste tot ramificațiile. Ignoranța este cel mai mare rău; oamenii trebuie să devină conștienți și responsabili pentru lumea în care trăiesc și pentru cei ca ei. Omenirea se poate transforma, se poate ameliora cu ajutorul ființelor conștiente de ceea ce reprezintă actul concepției copiilor. Bărbații și femeile au deci în acest caz, una dintre cele mai mari responsabilități pentru care trebuie să se pregătească dinainte.
Copii sunt speranța noastră la o lume mai bună, Împaratia lui Dumnezeu pe Pamânt și Dreptatea Sa. Viitorul umanității depinde de femei, de viitoarele mame. Natura a dat femeilor puteri pe care ele nu le folosesc sau pe care le utilizează în mod greșit. Ele trebuie să conștientizeze aceste puteri, să știe că de ele depind întreg viitorul speciei umane.
Cum îi putem aduce pe Pamânt pe acești copii?
Pentru majoritatea bărbaților și femeilor care se pregătesc să devină tați și mame, constituția copilului lor, caracterul, însușirile sale, calitățile, defectele sale, depind de hazard…. sau de voința Domnului despre care însă nu au o idee prea clară. Cum au auzit totuși vorbindu-se despre legile eredității, ei își închipuie că acest copil va semăna din punct de vedere fizic și moral cu părinții săi, cu bunicii săi, cu un unchi sau cu o mătușă. Dar nu se gândesc că pot face ceva pentru a favoriza sau a împiedica această asemănare, și nici, în general, că pot contribui la o bună dezvoltare a copilului lor atât în plan fizic cât și în planurile psihic și spiritual. Ei bine, tocmai aici se înșeală, părinții pot să acționeze favorabil, pot să influențeze copilul care va veni să se încarneze în familia lor. Dar părinții trebuie să se pregătească încă înaintea momentului concepției pentru a putea atrage un Spirit sublim, deoarece o entitate superioară nu poate accepta să se încarneze decât în ființe care au atins deja un anumit grad de puritate și stăpânire de sine. Ceea ce este important pentru o astfel de entitate nu este faptul că ajunge într-o familie bogată sau renumită; ea preferă câteodată familii modeste unde nu riscă să fie tentată de anumite înlesniri, dar are nevoie să primească, de la părinții la care va veni să se încarneze, o ereditate ce nu va împiedica lucrarea spirituală pentru care s-a decis să vină pe Pământ. Puțini bărbați și femei posedă calitățile necesare încarnării marilor Spirite, și de aceea Pământul este populat de atâția oameni obișnuiți, de bolnavi și criminali, în loc să fie populat de divinități. Această educație îi învață pe bărbați și pe femei în ce stare de spirit, de puritate, trebuie să se pregătească ca să conceapă un copil, alegând chiar momentul acestei concepții după cele mai bune influențe planetare. Cum au reușit oamenii să coboare așa de jos încât să lase la întâmplare un eveniment atât de important: concepția unui copil? Aici trebuie cerut ajutor Cerului, prezența entităților de lumină pentru a atrage un Spirit puternic, luminos, care să fie binefăcătorul umanității. Ei bine, nu, se cere ajutorul alcoolului sau a altceva, și adesea chiar în acel moment, bărbatul se comportă ca un animal: își bruschează soția care va începe să aibă în privința sa sentimente de dispreț, de dezgust, de răzbunare…. De ce să ne mai mirăm dacă apare apoi un monstru? Părinții trebuie instruiți. Mai întâi ei trebuie să știe că este decisiv, chiar foarte important modul lor de a trăi înainte și după nașterea copiilor. Dar dacă părinții nu fac nimic pentru propria lor educație, ce ar putea ei face pentru a-și educa copiii? Se tot vorbește părinților despre educația copiilor lor ca și cum ei ar fi fost cu adevărat pregătiți pentru aceasta; din moment ce au copii, se consideră că sunt deja pregătiți. Nu, deseori nu sunt, și ei sunt aceia care ar trebui mai întâi să fie instruiți și învățați cum să se comporte și ce pot să facă pentru copii lor și implicit pentru umanitate. Atâta timp cât părinții nu sunt pregătiți putem mult și bine să le dăm cele mai bune explicații pedagogice, acestea nu le vor servi la nimic, și dorind să aplice noțiuni neînțelese ei vor face chiar mai mult rău copiilor lor. Câți oameni care vor să aibă copii se preocupă să știe dacă îndeplinesc într-adevăr condițiile necesare: dacă sunt sănătoși și posedă mijloacele materiale pentru a-i crește, și mai ales dacă au calitățile necesare ca să fie pentru acești copii un exemplu, o siguranță, un sprijin în toate circumstanțele vieții! Ei nu se gândesc de obicei, la toate aceste lucruri. Ei aduc pe lume copii, iar aceștia vor crește singuri, prin propriile puteri, se vor descurca cum vor putea și într-o zi vor avea ei înșiși copii în condiții la fel de jalnice ca și părinții lor. Sunt mulți tineri, băieți și fete care doresc să se căsătorească fără să se gândească că trebuie să se pregătească pentru viitorul lor rol de tați și mame. Când întâlnim anumite tinere femei însărcinate, ne gândim într-adevăr dacă…. nu vedem oare un copil care poartă în pântece un alt copil! Atunci la ce ne folosesc toate acestea? Este preferabil să nu avem copii atâta timp cât nu suntem pregătiți, dacă nu, o vom plăti foarte scump.
Să ne pregătim, dar cum să o facem?
A fi pregătit înseamna a avea gânduri, sentimente, o atitudine ce vor atrage într-o familie ființe excepționale. Da, nu este întâmplător dacă un copil sau altul se naște într-o familie: în mod conștient sau nu, și cel mai adesea inconștient, părinții sunt aceia care l-au atras. Iată de ce părinții sunt responsabili atât de soarta umanității, prin aducerea pe lume a sufletelor dar și de soarta propriilor lor copii. Iată de ce părinții ar trebui să ceară în mod conștient ajutorul geniilor, al divinităților. Fiindcă ei își pot alege copiii: iată ce majoritatea lor nu cunosc. Trebuie deci ca totul să fie revizuit de la început, iar începutul înseamnă momentul conceperii copiilor. Părinții nu se gândesc că trebuie să se pregătească cu luni de zile înainte, cu ani, ca și pentru un act sacru. Adesea, după o seară de chef, după ce au mâncat și au băut mult alcool, ei concep un copil! Iată momentul pe care l-au ales, dacă mai putem spune că l-au ‘ales’! Ei puteau să aștepte un moment de pace, de luciditate, un moment în care domnea între ei o mare armonie. Dar nu, ei așteaptă să fie excitați de alcool și să nu mai știe pe unde se găsesc; în această situație se concepe un copil! Ce elemente credeți că vor introduce în el? Un copil care vine pe lume încărcat cu asemenea elemente nu poate fi decât prima victimă a propriilor părinți. Atunci pe cine trebuie să educăm mai întâi? Mai întâi trebuie educați părinții și nu copiii. Dacă părinții nu încetează să ofere acasă copiilor spectacolul disputelor lor, al minciunilor, al necinstei lor, cum își pot oare imagina că îi vor putea educa? S-a observat că un bebeluș se poate îmbolnăvi manifestând și tulburări nervoase ca urmare a certurilor dintre părinții săi: chiar dacă el nu a asistat la acestea, disputele creează în jurul lui o atmosfera lipsită de armonie pe care el o resimte, fiindcă este încă foarte legat de părinții săi. Bebelușul nu este conștient, dar este totuși foarte receptiv, corpul sau eteric fiind acela care primește șocurile. Părinții trebuie să fie conștienți de responsabilitățile lor. Ei nu au dreptul să invite să se încarneze Spirite dacă nu sunt capabili să se ridice la înălțimea sarcinii lor. Îi vedem pe unii părinți comportându-se într-un mod neverosimil încât nu te poți abține să nu întrebi: ‘Își iubesc cu adevărat copiii?’ Dacă ar fi întrebati, ei s-ar indigna: ‘Cum așa? Dacă ne iubim copiii! Evident, îi iubim! Ei bine, nu s-ar crede asta, pentru că dacă i-ar iubi, și-ar schimba atitudinea, ar începe să corecteze anumite slăbiciuni în ei, slăbiciuni ce se reflectă negativ asupra lor. Ei nu depun însă nici un efort, aceasta este iubirea lor?….’ Părinții trebuie să înțeleagă că nu au voie să aducă pe lume Spirite, să facă copii numai pentru a-și satisface poftele, dorințele sau pentru a-și da frâu liber acestui instinct atavic de procreație. Acest instinct există, bineînțeles, dar trebuie înțeles într-un mod mai spiritual: trebuie ca gândul, sufletul, Spiritul să participe la acest act, așa încât copilul să fie legat la o lume superioară. Din nefericire, în general, în majoritatea cazurilor, oamenii se mulțumesc să rămână într-o stare de animalitate: ei mănâncă, beau, procreează ca și animalele, nu găsim nimic spiritual în faptele lor. Iubirea nu are nici o importanță, plăcerea este cea care contează, iar această plăcere de câteva minute o vor plăti întreaga viață și o vor plăti și copiii lor.
Să urmărim mai detaliat această problemă a concepției
Pentru ca un copil să vină pe lume, trebuie ca tatăl să ofere germenele mamei, iar mama să poarte acest germene la maturitate. Putem spune deci că tatăl este creatorul, iar mama formatoarea. Acest germene pe care îl da tatăl este un rezumat, o condensare a propriei sale chintesențe. Tot ceea ce el a trăit, ceea ce trăiește, este exprimat acolo, în germene. Deci, după modul său de a trăi, tatăl oferă un germene de calitate mai bună sau mai slabă. Întregul nostru mod de viață se înscrie, se înregistrează în noi, în cromozomii celulelor noastre. Fiecare celulă are o memorie. Nu ajută la nimic să joci teatru în fața altora, arătându-te drăguț, cinstit, milos: ceea ce gândim, ceea ce simțim în forul nostru interior se înregistrează și se transmite ca moștenire din generație în generație. Iar dacă sunt boli, vicii care se înregistrează, odată ce au fost transmise, veți merge să căutați profesori, școli și medici ca să vindecați copilul! Dar este prea târziu, nu mai este nimic de făcut. Totul se transmite și dacă nu se manifestă la primul copil, se va manifesta la cel de-al doilea sau al treilea. Trebuie să înțelegem că natura este statornică și autentică. Constituie o greșeală faptul de a crede că ceea ce bărbatul oferă femeii în momentul concepției este mereu același lucru. Dacă un bărbat nu a lucrat niciodată asupra lui însuși pentru a se înnobila și purifica, el va da mamei germenele unei ființe obișnuite sau chiar al unui criminal. Să luăm un exemplu: rolul unui robinet este acela de a face ca apa să curgă iar această apă poate fi murdară sau curată. Acela care întreține mereu în sine gânduri, sentimente rele, nu poate răspândi decât apă murdară, în timp ce acela care nu încetează să lucreze pentru bine, pentru lumină, oferă apă limpede ce înviorează. Să nu vă mirați: germenele pe care bărbatul îl oferă femeii în momentul concepției este diferit în funcție de gradul său de evoluție. Așa cum samânța plantată în pământ poartă în ea proiectul a ceea ce va fi copacul sau floarea, tot așa și germenele pe care tatăl îl oferă mamei are deja în sine proiectul a ceea ce va fi copilul, capacitățile, aptitudinile lui sau, dimpotrivă, lacunele, tarele sale. Cât despre mamă, în timpul celor nouă luni de sarcină, ea aduce materialele ce vor servi la realizarea acestui proiect, și aici sunt foarte multe lucruri importante de care ea poate să țină seama. În timpul celor nouă luni de sarcină, mama nu lucrează numai asupra formării corpului fizic al copilului, ea lucrează fără să știe asupra germenului pe care bărbatul i l-a dat creând condiții favorabile sau nefavorabile dezvoltării diferitelor caracteristici conținute în acest germene. Dar cum lucrează ea? Ea își supraveghează gândurile, sentimentele, viața pe care o duce. Acest întreg proces duce la consecințe de cea mai mare importantă pentru întreaga omenire. Odată plantat un grăunte în pământ el atrage din eterul în care se scaldă toate elementele ce corespund naturii sale. Aceste elemente se depun pe grăunte și astfel el se va dezvolta după elementele pe care le-a atras. Acest fenomen se regăsește la femeia însărcinată, fiindcă ea poartă de asemenea în sine grăunțele. Grăunțele este germenul viu pe care tatăl l-a depus în pântecele ei; acest germene este o imagine: uneori a unui bețiv, a unui criminal sau a unei ființe obișnuite, alteori cea a unui geniu, a unui sfânt. Când o femeie este însărcinată, un curent circulă între creierul ei și germene. Creierul este legat de Sursa de energie Cosmică, de Dumnezeu, de unde primește curentul, iar acest curent circulă apoi de la creier la embrion. Știm că sângele scaldă în mod egal toate organele și toate celulele: în el sunt dizolvate toate materiile. Capul furnizează gândurile ce regenerează sângele. Germenele poate fi minunat, dar dacă mama poartă în minte gânduri ‘plumburii’, întunecate (simbolic vorbind), să nu se mire dacă, mai târziu, copilul sau se va naște învăluit în plumb, adică va fi o fire vicioasă, pesimistă, bolnăvicioasă. Trebuie înțeles că germenele nu este decât un mulaj, și admițând chiar că acest mulaj reprezintă o figură minunată, dacă este reprodus apoi într-un material ieftin, medalia își pierde din valoare (simbolic vorbind). Să presupunem că o mama cunoaște aceste legi și se hotărăște să le folosească pentru a-și aduce copilul pe lume. Din momentul în care a primit germenele în pântecele ei, ea își disciplinează mintea și emite numai gândurile și sentimentele cele mai înalte. Circulația se stabilește și sângele ce parcurge corpul aduce germenului materiale superioare. Copilul crește, învăluit de aceste veșminte de aur, iar când se naște, el este robust, frumos, nobil, capabil să învingă toate greutățile, bolile și influențele rele.
Cea mai mare parte a mamelor nu se tem de influența stărilor lor interioare asupra copilulu pe care îl poartă; ele vor începe să se ocupe de el imediat după ce se va naște…. îi vor da educatori, profesori etc. Nu! Odată ce copilul s-a născut, este deja prea târziu, el este determinat! Nici un pedagog, nici un profesor nu mai poate transforma un copil atunci când elementele pe care le-a primit în trupul mamei sale sunt de calitate inferioară. Un învățător, un profesor pot face multe dar numai pentru instruirea copilului, ei nu pot schimba natura lui profundă. Dacă natura profundă a copilului este deja defectuoasă, putem să îi dăm cei mai buni educatori, el nu se va schimba. Oricare ar fi tratamentul pe care îl va suportă plumbul, el va ramâne tot plumb; chiar dacă l-ați lustruit bine, l-ați pilit, l-ați tăiat pentru a-l face să strălucească, după câteva minute el se înnegrește din nou, pentru că este plumb. Un copil trebuie făcut din aur, nu din plumb. Și chiar dacă v-a trebui să trăiască în cele mai vitrege condiții, un astfel de copil va ramâne incoruptibil pentru că esența lui este pură. Înțelegeți acum cât de important este ca o femeie să aibă în minte gânduri luminoase. Datorită acestor gânduri, germenele care crește în ea va absorbi zilnic aceste materii pure, superioare și prețioase, și astfel ea va da viață unui artist remarcabil, unui savant sclipitor, unui sfânt, unui mesager al Domnului. Mama poate săvârși miracole mari deoarece ea posedă cheia forțelor vieții.
Părinții cer ca în copii lor să existe o mică scânteie. Dacă se suflă asupra acestei scântei, ea poate deveni un foc aprins, dar o scânteie nu reprezintă nimic dacă nu este alimentată. Pentru ca să crească, ea trebuie neîncetat să fie alimentată cu lemne, în mod simbolic, și să se sufle asupra ei. Este cunoscut faptul că în timpul sarcinii, multe femei cad pradă unor dorințe bizare, unor impulsuri necontrolate pe care nu le-au resimțit niciodată până atunci; dar ceea ce nu cunoaștem însă, este cauza acestor fenomene. Femeia însărcinată este adesea vizitată de entități malefice care doresc să participe mai târziu la viață copilului, ele o împing pe mamă să se poarte astfel încât procesul aducerii pe lume a copilului să se facă în cea mai mare dezordine, ceea ce va permite mai târziu acestor entități să pătrundă în copil, să vină și să plece din sufletul său și să se hrănească prin intermediul său. Este posibil să-ți dai foarte repede seama de acest lucru. Dacă mama lasă de dorit în timpul sarcinii, permițându-și anumite lucruri, atrage astfel entități care cer să rămână în copil și să profite de el. Aceste entități sunt acolo așteptând momentul favorabil pentru a se exprima. Pe întreaga perioadă a sarcinii, mama trebuie să vegheze la protecția copilului. În mod conștient, prin gânduri, ea trebuie să creeze în jurul lui o atmosferă de puritate și lumină pentru a-l pune la adăpost de atacurile entităților malefice, dar și pentru a lucra în colaborare cu sufletul care se va încarna. Fiindcă, contrar a ceea ce gândesc unii, sufletul nu intră în corpul copilului în timpul sarcinii. Este adevărat că în pântecele mamei copilul trăiește, inima lui bate, el se hrănește dar sufletul lui nu a intrat încă în corpul său, el nu intră decât în momentul nașterii, odată cu primul suflu, cu prima respirație. Până atunci, sufletul stă în preajma mamei și lucrează în colaborare cu ea la construcția diferitelor sale corpuri (fizic, astral, mental….) În general, mama nu-și da seama de această lucrare fiindcă nu este destul de sensibilă și de luminată. Dar chiar dacă ea nu poate să vadă acest suflet, ea poate cel puțin să îi adreseze rugăciuni, spunându-i: ‘Iată, îți voi oferi cele mai bune materiale, te voi ajuta, dar încearcă și tu să aduci anumite calități pentru ca acest copil să devină un artist, un filosof, un savant sau un sfânt.’ În momentul în care mama pronunță cu toată dragostea aceste cuvinte care sunt puternice, magice, ea emană deja anumite particule, iar Spiritul copilului care trebuie să se încarneze le ia ca materiale pentru a construi diferitele sale corpuri. Copilul însuși nu deține nimic, el primește toate materialele de la mama să. De aceea, oferindu-i-le, ea trebuie să fie foarte conștientă și, prin gândurile și sentimentele ei, să nu îi dea decât particulele cele mai luminoase, cele mai pure. Toate aceste fenomene din lumea invizibilă sunt necunoscute majorității oamenilor. Aceste noțiuni vă pot face sensibili în fața acestei lumi subtile, impalpabile, dar reală, mai reală decât însăși realitatea. Datorită lor veți deveni mai conștienți, mai atenți la toți curenții ce va influențează, la toate prezențele care vă înconjoară. Și tocmai această conștiința vă va face capabili să lucrați pentru bine.
Bărbații și femeile nu trebuie să uite niciodată că ei, copiii pe care îi vor avea într-o bună zi, vor reflecta într-un fel sau altul propriul lor mod de a gândi și de a trăi. Pentru că tot ceea ce se petrece în mintea sau inima unui om se împlinește mai devreme sau mai târziu; fiecare dintre gândurile, dintre dorințele sale, în momentul apariției în el, este viu, iar copilul care vine pe lume există deja în mintea sau în inima tatălui sau a mamei. Dacă atunci când crește copilul vostru devine un înger care vă ajută, înseamnă că ați păstrat în voi o idee minunată de-a lungul anilor, o idee care s-a încarnat acum, în copilul vostru și care, prin intermediul lui, continuă să vă ajute. Dar dacă acest copil vă va cauza numai griji, să știți că el este încarnarea unei idei criminale pe care ați întreținut-o. Un copil care se naște nu se naște din nimic. Iar dacă vă întrebați din ce se naște…. acesta este răspunsul: Ca să știți ceea ce aveți în mintea voastră.’ În acest fel bărbații și femeile învață să se cunoască: prin intermediul propriilor copii.