„Fiți voi înșivă lampa voastră, fiți voi înșivă salvarea voastră; să nu depindeți de nimeni altul. Fie ca învățătura spirituală să fie salvarea voastră.” Buddha
Analizați-vă corpul vostru și gândiți-vă la impuritățile lui. Știind că plăcerea și durerea corpului reprezintă în egală măsură cauza suferinței, cum vă puteți lăsa conduși de dorințele lui? Analizați mintea voastră și vedeți cât de mult fluctuează! Cum puteți cădea în iluzie, cum puteți întreține orgoliul și egoismul atunci când voi știți că aceste sentimente vă conduc inevitabil la suferință? Examinați toate lucrurile: puteți voi să găsiți în ele ceva care să fie durabil? Sunt ele altceva decât conglomerate care, mai devreme sau mai târziu se vor distruge și vor fi dispersate? Să nu vă speriați constatând universalitatea suferinței. Continuați învățătura spirituală și astfel vă veți elibera de suferință.
Controlați sufletul vostru. Respingeți lăcomia și vă veți păstra drept corpul vostru, cugetul vostru pur și cuvintele voastre sincere. Dacă gândiți continuu asupra caracterului trecător al vieții voastre, veți fi capabili să evitați orice rău.
Dacă constatați că gândul vostru este tentat sau ispitit de lăcomie, trebuie să suprimați lăcomia și să vă controlați tentația: fiți voi înșivă stăpânii gândului vostru.
Gândul însuși este acela care face dintr-un om un iluminat sau care-l face un animal. Prin urmare, controlați-vă mentalul și nu-l lăsați să devieze de la drumul drept.
Aveți respect unii față de alții și evitați disputele. Nu imitați apa și uleiul care se resping reciproc, imitați mai degrabă apa și laptele, care pot să se amestece perfect.
Nu vă irosiți spiritul și timpul vostru în trândăvie și gâlcevi. Bucurați-vă de florile iluminării în sezonul lor și culegeți fructul drumului drept.
Întotdeauna să țineți minte că demonul dorințelor caută întotdeauna mijlocul de a înșela mintea. Dacă o viperă viețuiește în camera voastră, nu veți putea dormi liniștiți decât după ce o veți ști izgonită.
Trebuie să curmați legăturile plăcerilor mondene și să le izgoniți așa cum ați face cu o viperă. Trebuie să vă apărați serios mintea de asalturile înșelătoare ale simțurilor.
Adevăratul corp al ființei umane nu este corpul fizic; el este un corp de lumină.
Oamenii de pretutindeni să caute să aspire la Iluminare și să săvârșească cu sinceritate fapte bune, și să manifeste compasiune cu scopul de a conduce toți oamenii la Suprema Eliberare. Marea compasiune îmbrățișează toți oamenii purificându-i cu scopul de a-i ridica deasupra acestei lumi iluzorii.
Toți oamenii trebuie să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă nașterea și moartea, să obțină Marea Înțelepciune ce le păstrează spiritul în pace și puritate chiar în sânul lăcomiilor și suferințelor acestei lumi.
Lumea este plină de suferință. Rezumând toate motivele care conduc ființa umană la suferință, o viață care nu se poate elibera de dorințe și de pasiune înseamnă suferință. Cauzele suferinței umane sunt manifestările pasiunilor care tulbură inima omului, dorințele intense cu care se vine pe lume. Aceste dorințe, bazate pe instinctul de a trăi, pe spiritul de conservare, caută să pună stăpânire pe toată viața lăuntrică a omului. Aceleași dorințe se regăsesc și dincolo de moarte.
Dacă omul reușește să dezrădăcineze total pasiunile sale și să se detașeze definitiv de toate aceste dorințe și pasiuni, va pune capăt suferinței sale.
Pentru a intra în starea unde nu se află nici dorințe, nici suferințe trebuie să se cunoască și să se urmeze: punctul de vedere corect, gândirea corectă, vorbirea corectă, comportarea corectă, viața corectă, străduința corectă, atenția corectă și concentrarea corectă. Acest drum conduce la suprimarea suferinței.
Dacă un om dorește să scape de robia suferinței, acesta trebuie să deznoade legăturile pasiunilor. Calea vieții adevărate, care este liberă de orice pasiune și de orice suferință, poate fi cunoscută numai prin obținerea Iluminării. Iar Iluminarea se poate dobândi numai urmând drumul: punct de vedere corect, gândire corectă, vorbire corectă, comportare corectă, viață corectă, străduință corectă, atenție corectă și concentrare corectă.
Unde este izvorul suferinței. Al tristeții, al durerii și al neliniștii? Acesta rezidă în faptul că, în general oamenii sunt ignoranți și plini de dorințe. Ei țin cu încăpățânare să trăiască în bogăție și onoare, în bunăstare și plăcere, în agitație și egoism, fără a ști că plăcerea însăși procurată de aceste lucruri efemere, datorită naturii lor schimbătoare, constituie o sursă permanentă de suferințe.
La baza tristeții, suferinței și durerii umane stau dorințele și pasiunile umane.
Cauza acestor dorințe și pasiuni este ignoranța precum și toate concepțiile greșite care umplu inima și mintea omului.
Această ignoranță și aceste concepții greșite provin din faptul că omul ignoră Legea Dreaptă care prezidează succesiunea lucrurilor.
Din cauza acestei ignoranțe și a concepțiilor greșite, oamenii râvnesc ceea ce nu pot obține, sunt neliniștiți și caută orbește satisfacerea pasiunilor și a dorințelor lor.
Din cauza ignoranței și a cupidității, oamenii imaginează discriminări (diferențieri) acolo unde în realitate, nu există discriminări. Ei își imaginează astfel de distincții și le judecă drept „bine și rău”.
Datorită ignoranței, oamenii au întotdeauna păreri greșite și totdeauna pierd modul just de a vedea. Din cauza ignoranței, ei se atașează acestor păreri din proprie inițiativă și comit răul. Ei se pierd atunci pe drumuri greșite. Prin urmare, mintea impurificată este cauza acestei lumi de iluzii, de suferințe, de tristețe, de necazuri și de neliniște.
Această întreagă lume iluzorie nu este altceva decât umbra cauzată de mintea impurificată, aceeași minte de la care, prin purificare și pacificare ne vine Iluminarea.
Mintea umană în perpetua sa schimbare, se aseamănă apei curgătoare a unui râu sau flăcării arzânde a unei lumânări; asemenea unei maimuțe, sare continuu dintr-un loc în altul, fără a se opri niciodată.
Cel înțelept, văzând și auzind aceasta trebuie să curme orice atașament egotic și posesiv, de natură fizică sau mentală față de orice aspect al lumii fenomenale, dacă vrea să obțină Iluminarea.
Ignoranța și Iluminarea sunt ambele generate de mentalul omului și toate fenomenele rezultă din activitățile acestuia.
Activitățile mentalului nu au limită: ele determină și creează chiar circumstanțele vieții în care trăim. Asemenea unui tablou lucrat de un pictor, la fel tot ceea ce ne înconjoară exprimă natura propriei noastre minți. Mediul creat de o ființă eliberată este întotdeauna pur și elevat, în timp ce cadrul creat de oamenii aflați în ignoranță este impur și murdar. Mentalul care creează propria sa lume, nu este niciodată eliberat de umbra sa; el regretă trecutul, se teme de viitor și se tânguie în prezent din cauza ignoranței și a pasiunilor sale.
Lumea iluziei naște ignoranța și cupiditatea. Mentalul este singurul stăpân și responsabil pentru viața pe care o trăim. Lumea suferinței este născută dintr-o minte rătăcită și impură. Când se încetează a se crea și întreține o lume impură la nivelul mentalului, se dobândește Iluminarea.
Totul este controlat și guvernat de minte.
Dacă cineva vorbește și acționează având o atitudine mentală, pură, curată, fericirea îl urmează asemenea umbrei sale.
Dacă mintea este impurifcată, drumul spre Iluminare va fi dur și greu, iar piciorul se va mai poticni; vor exista multe prăbușiri și chinuri. Dar, dacă mintea este curată, drumul va fi neted și călătoria fără piedici.
Cel care are corpul și mintea purificate avansează rapid spre starea de Buddha, distrugând năvodul de egoism, de pasiuni josnice și dorințe rele. Cel ce are sufletul liniștit merge în pace și este capabil de a-și dezvolta și perfecționa spiritul său zi și noapte.
În Cer nu există distinție între est și vest; oamenii creează deosebirile aici pe pământ prin propria lor minte care creează convenții în care încep să creadă.
Oamenii se agață de lucrurile pe care și le imaginează că le convin lor, tind spre bogăție, onoruri și se agață disperați de viața în planul fizic. Ei fac deosebiri arbitrare între existență și inexistență, între bine și rău, adevăr și eroare. Pentru oameni viața este o succesiune de dorințe și emoții, și din cauza aceasta ei trebuie să trăiască iluzia durerii și suferinței.
Lucrurile nu vin și pleacă; ele nu apar și dispar; ele au fost, sunt și vor fi întotdeauna; de aceea omul nu are nimic de câștigat sau de posedat, nu are nimic de pierdut.
A adera la un lucru din cauza atracției manifestate de el este o sursă a iluziei. Dacă mintea noastră nu s-ar lăsa atrasă de această falsă imagine și de această iluzie absurdă nu ar suferi niciodată. Iluminarea este înțelepciunea de a înțelege acest adevăr și de a evita astfel existența într-o perpetuă iluzie.
Viața trecătoare nu poate fi identificată cu Viața Imuabilă a Adevărului. Este, în același timp o greșeală a privi această lume ca o lume efemeră sau a o considera ca o lume reală.
Oamenii ignoranți gândesc că lumea aceasta este reală și ei tind a acționa conform acestei concepții; ei se atașează de schimbare, de apartenență și faptele lor fiind astfel bazate pe eroare nu pot să conducă decât la rău și suferință. Înțelepții acestei lumi văd aspectele esențiale imuabile ale acestei creații și, prin faptele lor contribuie la manifestarea binelui și a adevărului în această lume.