Scopul tuturor căilor spirituale; scopul educației spirituale

           „Obținerea stării de totală decondiționare, salvarea sau transcenderea condiției umane generatoare de suferință constituie scopul major al tuturor căilor spirituale.”

           Învățăturile spirituale se axează pe descrierea naturii efemere, limitate și condiționate a ființei umane, urmărind înainte de toate să obiectiveze pe deplin această lume iluzorie la care se raportează ființa umană ignorantă pentru a-și da cât mai grabnic seama de această stare care, dacă nu este depășită, nu poate conduce decât la o perpetuare ciclică a suferințelor sale.
           Experiența umană obișnuită, de orice natură ar fi, naște mai devreme sau mai târziu suferința atâta timp cât menținem starea de ignoranță.
„Totul este durere, totul este efemer”, spune Buddha
Dar vom vedea că descoperirea acestei dureri sau suferințe universale nu duce, așa cum ar putea crede unii, la pesimism și fatalitate. Această suferință umană are, în învățăturile budiste, o valoare pozitivă și ea este profund stimulatoare (dar nu necesară), căci învățătura îi arată cauza generatoare: ignoranța, și oferă totodată calea sau modalitatea de eliminare definitivă a ei.”

            Legile Universului descriu cum lucrează energia şi conştiinţa în lumea în care trăim şi în vieţile noastre, de asemenea. Trăim într-o lume fizică dar suntem, invizibil ochiului uman, legaţi la o lume spirituală. Avem un corp dar şi un suflet, un spirit ce animă corpul nostru fizic. Instrumentul necesar observării vieţii spirituale este conştiinţa noastră.
Cei care au trăit viaţa în conformitate cu Legile Spirituale au avut o conştiinţă înaltă şi au devenit salvatori ai Umanităţii. Printre ei amintim pe: cei 16 salvatori (crucificați) inaintea lui Isus, Buddha, Krishna, Mohammed şi mulţi alţii.
           Cel mai important lucru în viaţă este să fii mereu într-o stare de cercetare, de descoperire permanentă, să înveţi, să fii conştient, să primeşti impulsuri şi informaţie pe care să o procesezi, să o aplici, să o experimentezi, să o trăieşti în viaţa ta de zi cu zi şi apoi să o împărtăşeşti şi altora. Noi suntem canalele care, prin munca noastră determinăm omenirea să se dezvolte, să evolueze. Suntem fiinţe eterne, suntem universali şi ne exprimăm pe Pământ, în această lume fizică, prin corpul nostru. Corpul nostru este vehiculul prin care ne desfăşurăm vieţile.
            Viaţa noastră aici pe Pământ este ca o şcoală şi de aceea este bine să fim pregătiţi spiritual încă de la o fragedă vârstă, deoarece asta ne influenţează tot destinul. Noi ne creăm lumea prin gândurile, faptele dar mai ales intenţiile noastre. În cauzalitatea Forţei Superioare, intenţia este singura acţiune. Cu cât mai devreme ne însuşim învăţămintele spirituale, cu atât mai repede devenim conştienţi că ne creăm realitatea cu propria noastră conştiinţă. Cu cât creşte numărul de oameni care dobândesc aceste cunoştinţe spirituale, cu atât mai mare este şansa de salvare a Umanităţii, dar şi de îmbunătăţire considerabilă a vieţii individuale. Suntem un Întreg, o familie interconectată. Nu suntem separaţi, funcţionăm în cadrul totalităţii Cosmosului. Suntem un proiect de grup şi tot ceea ce facem contează. (vezi: The messages from the whales, Joan Ocean; https://www.joanocean.com/whalemessages.html)
           Foarte puţini înţeleg aceasta, dar şi mai puţini o aplică, de aceea tot haosul şi dezordinea actuală peste tot în  lume. Există principiul Unităţii. Conştientizând asta manifestăm mai multă iubire, dobândim implicit, o înţelegere mai profundă.
            Viaţa spirituală este de cea mai mare importanţă. Nimic în viaţa omului pe pământ nu este mai preţios, mai important pentru el şi pentru colectivitate.
            Legea fericirii spune că nu ceea ce eşti, nici ceea de faci şi nici ceea ce ai îţi determină fericirea, ci cum te simţi tu ca ceea ce eşti, ca cine eşti, cu ceea ce faci şi cu ceea ce ai. Sentimentul vine din interior şi cei care nu cunosc viaţa spirituală, chiar şi mulţi tineri, ajung să se sinucidă. Sunt tot mai multe cazuri de tineri care astăzi nu mai fac faţă vieţii, de ce să nu îi ajutăm când putem atât de simplu să o facem, oferindu-le noţiunile care îi pot ajuta să facă faţă vieţii cu curaj, să întâmpine viaţa şi să meargă mai departe cu fruntea sus.
            Viaţa spirituală este de cea mai mare importanţă pentru fiecare aspect al vieţii omului, al Conştiinţei sale şi al conştientizării în procesul de trai de zi cu zi. Nimic nu este mai important.
            Toată viaţa este spirituală. Dezvoltarea la nivel spiritual nu poate fi separată de viaţa noastră fizică de pe pământ şi de viitorul acesteia.
Ignorarea, neînţelegerea sau evitarea vieţii spirituale şi a ordinii ei, datorită ignoranţei (cel mai mare duşman al omenirii) sau lipsei de dorinţă şi de voinţă, reprezintă una din principalele cauze ale suferinţei şi bolilor oamenilor (inclusiv bolile la nivel mental şi psihic).
           Există anumite principii care odată cunoscute, determină dezvoltarea spirituală şi creşterea nivelului de conştiinţă al Fiinţei. Cu cât numărul celor care dobândesc aceste principii creşte, cu atât şansele salvării şi evoluţiei Umanităţii către Nivelul 1 de Civilizaţie (există pace pe planetă, folosim energie liberă, nu omorâm ca să mâncăm şi nu ne distrugem biosfera, nu există sărăcie! Sărăcia e o ruşine pentru umanitate), sunt mai mari. Astăzi suntem la nivelul zero de civilizaţie: omorâm ca să mâncăm, nu avem pace pe planetă, ne distrugem biosfera, există sărăcie, aceasta este o ruşine. Educaţia spirituală poate dezvolta înţelepciunea interioară şi duce la îmbunătăţirea vieţii fiinţei în cel mai bun mod posibil, apoi a societăţii prin comportamentul fiecăruia dintre noi. Aceste fiinţe care îşi însuşesc în trăirea zilnică spiritualitatea, pot aduce pacea şi armonia mai întâi în ele însele, apoi în colectivitate. Nu există astăzi o preocupare mai importantă pe această planetă. Totul porneşte de la educaţia fiinţei.
           Compasiunea în interacţiunea dintre oameni şi respectul pentru tot ce este viu reprezintă noţiunile pe baza cărora este construit fundamentul spiritualităţii.
          Spiritualitatea prin Legea Iubirii, este aceea Forţă care neagă, respinge şi face să dispară definitiv răul. Spiritualitatea prin Legea Iubirii, oferă calea minimei rezistenţe prin: preţuirea, grija şi protecţia celor iubiţi. Rezistând răului, pur şi simplu îi dăruim putere, la fel cum greutăţile folosite la antrenamentele de fitness, întăresc muşchii. Nu rezista răului, dar expune-l.
          Spiritualitatea ne oferă cunoaşterea că totul este Unul, şi ne aduce pacea şi armonia în noi înşine în primul rând, apoi în lume.
Spiritualitatea prin Legea Exemplului, spune că orice persoană, concept sau lucru care este plasat într-o poziţie importantă, poate servi ca exemplu pentru aceia care doresc să-l urmeze. Cei care, de-a lungul istoriei umanităţii, au servit ca exemple de dorinţă de putere, lăcomie, senzualitate au contribuit la crearea tragediilor cărora ei şi cei care i-au urmat, le-au dat naştere. Iar cei care au servit umanitatea ca exemple de iubire, de bunătate şi servicii pentru alţii, şi care au împărtăşit cu ceilalţi cele mai bune părţi ale lor, au dat naştere la: bucurie, la bunătate, la libertate, la frumuseţe, la iubire şi pace. Ei, prin faptele, gândurile şi intenţiile lor, le-au adus în planul fizic.
          Cei care doresc o lume mai bună sunt atenţi să exemplifice şi să portretizeze doar acele calităţi bune ale iubirii, bunătăţii, serviciului pentru ceilalţi, bucuriei, păcii, armoniei contribuind la evoluţia Umanităţii fiind un exemplu viu pentru copiii care caută modele în lumea în care trăiesc.