Cum a fost creat Mitul Isus? Începutul Creștinismului        

          Isus a fost descris pentru prima data în Biblie, aşa cum am spus în cartea a XIV-a. Loyd Graham a scris cartea: ,, Decepţii şi mituri ale Bibliei”, care face referire la poveştile din Vechiul Testament. (aici voi scrie din paginile mele scris în 2015, în continuare)
          Povestea lui Isus, primul cuvânt scris despre Isus a fost pus pe hârtie după aproximativ 80 de ani de la moartea sa. Amestecul complex al entității Isus a fost laolaltă dintr-o varietate de informații.
          În principal, sub Împăratul Constantin, conceptul religiei „catholice” sau „universale” (catolic însemnând universal), a devenit uzual. Religia oficială Romană a fost o combinație a diverselor scrieri religioase puse laolaltă pentru a forma ceea ce este cunoscut ca și religia creștină. Multe dintre aceste scrieri au fost adunate din surse variate și au fost puse în cărțile care alcătuiesc Biblia.

                                                              Evoluția Bibliei

          Cartea „Decepții și mituri ale Bibliei”, a lui Loyd Graham merge la originea poveștilor care au fost relatate în Vechiul Testament, și care au fost luate literalmente, în multe cazuri cuvânt cu cuvânt sau concept cu concept din scrierile timpurii. De exemplu, povestea lui Noe și a celor patru fii ai săi a fost luată din scrieri anterioare poveștilor Vechiului Testament și folosește termeni și nume ale copiilor, identice cu cele relatate în Vechiul Testament.
          Povestea lui Moise a fost furată dintr-un mit sirian, care avea personajul numit Misis.
          Un număr mare de povești ale Vechiului Testament au fost pur și simplu încercări ale preoților ebraici de a crea un set de mituri și povești prin care ei își puteau organiza propria lor religie, propria lor filozofie cu scopul de a forma o societate unită în acele zile. Munca lui Loyd Graham merge adânc în cercetarea poveștilor timpurii din Babylon, care au fost sursa poveștii Grădinii Edenului, și care au fost preluate din cultura siriană, indiană, legende și mituri ale Indiei.
          Chiar și Noul Testament este alcătuit din modele înrudite cu povești luate din surse timpurii, ca și Zoroastru, Mithra, din Buddhism, legende egiptene și altele. Multe parafrazează scrieri anterioare Bibliei, și alte povești atribuite poveștii despre Isus, au fost luate exact, motamo, din aceste scrieri timpurii.
Povestea lui Isus la puț, a fost copiată identic din scrierile timpurii. De aceea este important de a înțelege că originea Bibliei nu a venit din penița Domnului, ci își are originea în mituri și legende din scrierile timpurii ale diferitelor culturi și națiuni luate în timpul în care acești preoți ebraici au pus laolaltă toată munca depusă. Aceștia au devenit păgâni, națiuni ale căror filozofii erau păgâne, dar aceasta s-a întâmplat doar după ce poveștile lor au fost furate.

                                                             Cum influențează ființele, simbolurile

          De-a lungul acestor ultimi 2.000 de ani, în perioada Erei Peștilor, ființele au fost mult mai înclinate către interpretarea a ceea ce era fățiș și superficial, la suprafața istorisirilor și nu pătrunzând mai degrabă în profunzime ca să poată înțelege mesajele ascunse, morala acestor istorisiri. În psihologie și-a făcut apariția sublinierea importanței „semificației” simbolurilor, datorită preocupării lui Freud pentru starea de vis, care subliniază importanța simbolurilor, și atunci când simbolurile au devenit din ce în ce mai importante, ființele au început să recunoască simbolurile la alte nivele decât au fost recunoscute, ignorate sau uitate.
          În trecut, importanța în școlile secrete era acordată simbolismului mai degrabă decât mesajului care era transmis. Ritualurile care au început să se desfășoare, în special în bisericile catolice, sunt pline de simboluri, sunt simbolism. Îngenunchierea în fața altarului și alte rutualuri diferite au un înțeles simbolic și se știe că subconștientul înțelege mai bine decât mintea rațională. Simbolurile se adresează subconștientului. Totodată, aceasta înseamnă că dacă ființele nu pot sau nu sunt instruite în învățarea semnificației simbolurilor, ele devin victime ale celor care le înțeleg și le utilizează folosindu-le puterea și exercitându-și controlul prin manipularea acestora.
          În cărțile lui David Icke: ”Secretul Suprem”, „Copiii matricei”, „Și adevărul vă va elibera” etc, scrise înainte de anii 2010, descriu simbolurile utilizate de cei ce doresc exterminarea rasei umane de la suprafața Pământului, promotorii Noii Ordini Mondiale și modul în care sunt folosite pentru a crea realitate și magie neagră, pentru asasinate, ucideri etc.

                                                       Cum a fost creat Isus

          În primul rând trebuie să realizezi că entitatea Isus este un amestec al unor entități diferite, și numele i-a fost ales cu câteva sute de ani mai târziu, la Consiliul de la Niceea unde, Împăratul Constantin a cerut diferitelor secte religioase să se strângă și să pună bazele unei singure, noi religii pentru Roma, o religie universală care să încorporeze toate aspectele diferitelor religii de la aceea vreme, astfel încât toți să poată să o accepte și să îi subscrie.

                                                       Influența lui Apollonius din Tyana 

          Cartea: „Apollonius din Tyana, Christul real?” Povestea inventată despre Isus, conține numeroase informații din care înțelegem modul cum a fost manipulată umanitatea în Era Peștilor.
          Această entitate, Apollonius din Tyana este figura centrală a unei religii predominanteîn acele timpuri în Roma, și viața sa a fost încorporată în Religia Romană și în versiunea creștină, Religia Catolică, care mai apoi a devenit religia oficială, în anul 300 d.Hr.
          În Mitul despre Isus a fost încorporată povestea lui Apollonius din Tyana, Krishna din India și a altor avatare. Cartea de referință: „Cei șaisprezece salvatori crucificați ai creștinismului înaintea lui Hristos.”
          Povestea indiană a lui Krishna, de exemplu a fuzionat cu cea a lui Apollonius din Tyana. Krishna a venit pe lume născut dintr-o fecioară virgină, ca salvator de la păcate al oamenilor, dar care a fost omorât pentru eforturile sale. Această legendă a fost încorporată în Mitul Isus, la fel ca cea a lui Apollonius și, de asemenea a altor entități a căror religie era venerarea Soarelui și a celor 12 case sau semne. De asemenea acești adoratori ai soarelui au povestea lor despre Isus, în care Fiul Domnului a avut 12 discipoli care au reflectat cele 12 semne astrologice. Aceasta a fost desigur, o religie astrologică.

                                                   Compozitul cunoscut sub numele de Isus

          Amestecarea laolaltă a diferitelor Ordine Religioase Romane sau organizații, a diferitelor secte religioase au format un compozit în care caracterul eroic central a fost Fiul lui Dumnezeu, care a avut 12 discipoli, a fost născut dintr-o fecioară virgină a cărui intenție și scop a fost să salveze umanitatea, dar care, pentru eforturile sale a fost crucificat. Isus a fost descris de asemenea, cu puteri miraculoase de vindecare, inclusiv puterea de a vindeca prin atingere sau de a învia morții, de a levita, exact așa cum Maeștrii Indiei au demonstrat-o în diferite timpuri de-a lungul istoriei.
         Mai trebuie menționat că la vremea respectivă, s-a încercat distrugerea lui Isus și a familiei acestuia. Un aspect al acestui compozit cunoscut ca Isus, s-a mutat spre vest, în India și în Kașmir, și a fost înregistrat ca fiind Isus. El a trăit acolo până la bătrânețe. Un alt aspect al acestui compozit de ființe din care a fost format mitul Isus, s-a mutat către Este, împreună cu Familia Sfântă, născând un copil prin Maria Magdalena. Ceea ce este cunoscut ca familia sfântă, din nou, la vremea respectivă au fost făcute toate eforturile să fie distrusă, exterminată dar pe care Templierii au încercat prin toate mijloacele, cu mari eforturi să o apere astfel încât să continue acea linie de sânge sfântă, chiar și după câteva sute de ani mai târziu, aducând descendenți ai familiei sfinte în Noua Lume, adică Noul Pământ descoperit, care mai târziu a devenit Statele Unite.
          Ființa care a contribuit la compozitul cunoscut ca Isus a mers către vest, în timp ce o altă ființă, care de asemenea a contribuit la compozitul denumit Isus, a mers către est. Trebuie menționat că au mai fost mulții alții care au participat la compozitul denumit Isus.                                                                                                În încercarea de a discuta povestea lui Isus într-un mod tradițional, deschidem Cutia Pandorei a discrepanței, atunci când încerci să afli adevărul acestei chestiuni, pentru că Isus al Bibliei este un compozit al mai multor entități și nu povestea reală.