Puteți câștiga doar prin puterea conștiinței voastre. Virtuțile individuale care sunt atât de natural la cei care au un suflet uman și o conștiință.
Ignoranța este cel mai mare rău, oamenii trebuie să devină conștienți și responsabili.
Omenirea poate fi transformată prin mame si tați inteligenți, constienți, care vor aduce pe lume copii cu suflete curate, sanatoși și dotați cu cele mai frumoase calități. Părinții au o responsabilitate imensă. Iată de ce ei trebuie să-si pregătească chiar cu mulți ani înainte viitorul lor rol de binefăcători ai omenirii.
Acest plan trebuie înțeles astfel. În primul rând, fiecare ființă umană produce gânduri, gândește. Simbolic, ea aduce pe lume copii, gândurile sale. Aceste gânduri pe care fiecare femeie și bărbat le aduce pe lume care, chiar dacă nu se văd, există și ele sunt niște ființe vii. Pentru cei neinițiați aceste lucruri sunt mai greu de înțeles dar, și dacă înțelegem și dacă nu, aceste adevăruri spirituale au fost demonstate științific. Vezi Masaru Emoto „Mesjele ascunse din apă” și alte cărți.
Deci, prin gândurile noastre aducem pe lume copii, dar ce fel de copii?
Viitorul omenirii depinde de copii, adică de gândurile și sentimentele pe care fiecare bărbat și femeie se vor decide ăa le aducă pe lume.
Începeți deci cu aceasta: creați copii divini, sentimente curate, bune, gânduri curate, luminoase și fapte asemănătoare. Cum? Lucrând să vă purificați inima și să vă luminați intelectul, astfel încât ele să devină instrumente perfecte ale sufletului și spiritului. Fiindcă prin aceasta începe adevarata lucrare pentru salvarea omenirii.
Daca fiecare dintre noi traieste în iubire și întelepciune, poate invada întreaga lume cu sentimente, gânduri si fapte luminoase, și poate arunca semințe peste tot pentru a ameliora ființele si a le face bine. Da, astăzi a sosit momentul în care, pentru a echilibra si neutraliza forțele negative, binele trebuie să crească și să se înmulțească, altminteri răul si distrugerea vor invada Pamântul ca o buruiana care își întinde peste tot ramificațiile.
Dacă comparăm omul cu anumite specii de animale, vedem că și el se reproduce cu o rapiditate extraordinară. Recordul în acest domeniu revine peștilor, dar mai ales microbilor. Ce concluzie ar trebui atunci să tragem?
Trebuie mai întâi să întelegem că familia: bunicii, părințîi, copiii se află în noi însine. Bunicul este spiritul iar bunica este sufletul. Tatăl reprezintă intelectul; mama, inima. dar copiii? Sunt gândurile provocate de intelect și sentimentele stârnite de inima. Dar gândurile, care reprezintă niște băieți, și sentimentele care reprezintă niște fete pot la rândul lor să aducă acum pe lume copii, iar acești copii nu reprezintă altceva decât faptele noastre, fiindcă faptele noastre se nasc mereu din uniunea intelectului și a inimii. Faptele sunt deci strănepoțîi noștri! Iar printre ele, unele sunt masculine și altele feminine, adică unele sunt mai mult de gând și altele de sentiment. faptele nu pot există dacă nu au existat mai întâi gânduri și sentimente. Nu pot există gânduri și sentimente dacă nu există un intelect și o inima, fără un suflet și un spirit care au ieșit ele însele dintr-un Suflet și un Spirit Cosmice…. Așa sunt rânduite lucrurile pâna la Dumnezeu…. Iată ce familie suntem!
Anumite ființe poartă în sinea lor un bunic, o bunica, un tată și o mama, dar aceștia nu au copii, adică există sufletul și spiritul, intelectul și inima, dar ele nu au început să crească și să se înmulteasca, că să genereze gânduri și sentimente care, la rândul lor, să determine fapte. Aceste ființe sunt moi, insensibile, lipsite de activitate: ele nu au copii. Va așteptați că inteligență lor să producă gânduri frumoase, dar această este sterilă, iar inima lor să emane sentimente bune, dar ea este înghetata. În această familie, trebuie deci să ne rugâm Somnului să îi dea copii! Uneori numai intelectul singur este acela care produce; o anumită ființă are numai gânduri, nu și sentimente, ea fiind în totalitate intelectualizată. Familia să se compune numai din băieți. O altă ființă are numai fete, adică sentimente, iar gândurile lipsesc cu desavârsire. Trebuie să existe băieți și fete deopotrivă, altminteri echilibrul se rupe.
La anumite ființe familia interioară nu are decât băieți, gânduri, care sunt elemente pozitive, masculine. În această familie se aud numai discuțîi, dispute. Introduceți o față, un sentiment și totul se ușurează, deoarece influență feminină îndulceste orice lucru (deși unele voci rău intenționate pretind contrariul!). În ‘familia’ în care nu există suficientă influență feminină, există duritate, violență, distrugere. Dar la fel, există persoane a căror familie se compune numai din fete; de aceea ele sunt atât de sentimentale, slabe și vulnerabile. Ele posedă bunătate, gingășie, dar prea multă sensibilitate, imaginație și visare. Trebuie introdus un băiat – un gând – astfel că toate aceste fete antrenate de el să devină active, decise, îndraznete.
Într-o familie este de preferat că primul copil să fie o față, fiindcă dacă este necesar, ea se poate ocupă de frațîi și surorile mai mici. În timp ce, dacă față este a două născută, băiatul nu știe să se ocupe de ea; el o sprijină uneori, dar o lasă să cadă sau o ține într-o manieră neîndemânatica și o face să plânga. Mama fiind deseori ocupată pe undeva, băiatul profită deopotrivă să o tragă pe sora mai mică de par, să îi dea câteva palme…. Priviți și ceea ce se întâmpla în noi. Înainte de venirea băiatului, adică a unui gând inteligent și întelept, sentimentul este cel care trebuie să se manifeste. Iubirea este sora cea mare care se va ocupă de fratele mic. Când iubirea s-a instalat deja în inima, toate gândurile care vin în minte sunt protejate de frig, de seceta, de pericole, și sunt bine hrănite. Iubirea este cea care hrănește. Dacă iubirea lipsește, ce devin gândurile, frațîi cei mici?
Trebuie să ne ocupăm să aducem pe lume o prima născută, față, iubirea. Este față cea mai frumoasă, cea mai pură, cea mai atrăgătoare pe care mama o poate naște. Ea seamănă cu strabunul sau, Sufletul Cosmic, mai mult decât cu mama să, inima. Inima are o origine foarte îndepartata, o lungă ascendentă, fiindcă sufletul este copila Sufletului Cosmic. Apoi poate veni întelepciunea: este cel mai frumos fiu, cel mai puternic, cel mai rezistent, căruia Spiritul Cosmic îi poate da naștere prin tată, intelectul.
În realitate, acest tată și această mama, intelectul și inima, sunt numai niște guvernanți însarcinati să se ocupe de copii, să le construiască o casă unde ei să poată locui o vreme. Iubirea și întelepciunea au că tată și mama adevărați, Spiritul și Sufletul Cosmice. De aceea ele nu ramân mereu cu intelectul și inima care nu sunt decât niște suporturi sau vehicule temporare.
În viață obișnuită, atunci când copiii produc pagube sau fură fructe de la vecini, părințîi lor sunt chemați pentru a repara daunele. Vecinii nu îndraznesc să îi bată pe copii, ei știu că nu au acest drept, de aceea se adresează părinților cerându-le despăgubiri. Să presupunem că părințîi refuză să plătească: problema ajunge în justiție. Totul se petrece la fel și în sinea noastră. Dacă gândurile și sentimentele noastre sunt rele, ele sunt că niște copii teribili care produc daune. Cei mai mulți oameni nesocotesc faptul că gândurile și sentimentele lor negative se plimbă în exterior facând rău, și că victimele, obosite să fie stingherite, îi caută pe părinți pentru a repara pagubele pe care copiii klor – gândurile și sentimentele lor – le-au produs în planul psihic. Ei vor afirmă în zadar că nu sunt responsabili, dar li se va arată că sunt.
Din clipă în care deveniți tatăl sau mama unui copil, sunteți responsabili de faptele sale, nu trebuie să îi lăsăți fără supraveghere. Este sigur că, dacă nu îi veți supraveghea pe copii, ei vor sparge cu pietre ferestrele vecinilor sau felinarele stradale, se vor distra astupând o canalizare de apă sau dând foc unei lăzi de gunoi. Uneori suntem cu adevărat șocați de inventivitatea prostească a copiilor! De aceea, fiecare este responsabil de faptele copiilor săi, adică de gândurile și de sentimentele sale.
Adesea, atunci când oamenii dau prea multă libertate ‘copiilor’ lor (gânduri, sentimente) fac prostii și apoi plătesc pentru această.
Toate aceste fenomene reprezintă adevăruri, sunt legile vieții interioare. Suferințele ființelor provin din faptul că gândurile și sentimentele lor sunt că niște copii prost educați. Pentru a fi fericiți, ele trebuie să se asemene cu o familie în care copiii frumoși, întelepti, înzestrati cu tot felul de calități și virtuți aduc numai binecuvântari părinților și întregii lumi.
Aduceți pe lume numai ‘copii’ cu o inima plină de iubire (sentimente curate, pline de iubire) și un intelect luminos (gânduri luminoase). Veți domină astfel pamântul și îl veți acoperi cu o generație minunată. Atunci când părinții au un copil foarte inteligent, foarte capabil, care face carieră în politică, în știință sau în artă, influență să începe să se întinda peste tot, iar pentru părinți este deopotrivă o modalitate de a ‘popula pamântul’. Nu luăm că ideal copiii care se află în fruntea băncilor, a societăților, a sucursalelor…. deseori ei nu aduc nici un bine celorlalți, ci familii care au dat naștere unor artiști, filosofi, cercetători, spiritualiști, inițiați. În acest mod trebuie să populăm planetă, să aducem pe lume genii și sfinți!
Și chiar dacă fiecare dintre noi trăiește în iubire și întelepciune, poate invada întreaga lume cu copii luminoși, poate aruncă semințe peste tot pentru a ameliora ființele și a le face bine. Da, astăzi a sosit momentul în care, pentru a echilibra și neutraliza forțele negative, binele trebuie să crească și să se înmulteasca, altminteri răul și distrugerea vor invada pamântul că o buruiană care își întinde peste tot ramificațiile.
Trebuie să știți dacă în viață voastră psihică sunteți celibatari, căsătoriți, separați sau divorțați…. dacă va tulbură soțul, înseamna că nu ați știut să va reglați raporturile cu soțul vostru interior…. Dacă în viață exterioară nu va întelegeti bine cu un membru al familiei voastre, trebuie să începeti prin a va armoniza cu membrul familiei voastre interioare corespunzător. Această discordie cu un membru al familiei vostre arată că în sinea voastră ceva nu este pus la punct. Dacă nu va întelegeti cu soțul vostru, înseamna că ceva nu va funcționează în intelect. Dacă va certați cu soția, ceva nu merge în inima voastră.
Să nu va înselati: ați ales în exterior soția sau soțul care se aseamănă exact inimii sau intelectului vostru. Schimbați-va intelectul, și soțul vostru exterior se va transformă. Ființele se plâng mereu unele de celelalte, și uită să arunce o privire asupra vieții lor interioare pentru a descoperi cauza tuturor plângerilor lor. Și totuși, toate neîntelegerile, toate conflictele din societate, din familii, provin de aici: dezordinea și lipsa de armonie lăsată de fiecare în familia să interioară.
Aprofundând această problema, vom putea descoperi înca o mulțime de lucruri privind influență gândurilor și sentimentelor pe care le proiectăm zilnic în jurul nostru: drumurile pe care acestea le parcurg, călătoriile pe care le efectuează înainte de a reveni la noi. Această familie merge atât de departe încât, atunci când revenim pe pamânt, ne construim corpul nostru cu ajutorul acestor mici copii care s-au înmultit la infinit. Fiindcă gândurile și sentimentele noastre pot fi adevărate entități vii care acționează, îmbracate în corpuri făcute dintr-o materie subtilă, dotate cu puteri creatoare, și pastrând legături reale și misterioase cu cel care le-a creat.
Cei mai mulți oameni nesocotesc faptul că gândurile și sentimentele pot există mai mult decât corpul fizic a celui care le-a creat, devenind la rândul lor niște lucrători, niște constructori ai noului corp fizic, al spiritului atunci când acesta se va reîncarna. Această este realitatea: gândurile și sentimentele, bune sau rele, luminoase sau întunecoase, vor participa alături de spiritul mamei la construcția noului corp al omului în următoarea să încarnare. De aceea trebuie să va supravegheați astfel că să aduceți pe lume cei mai frumoși fii și cele mai frumoase fiice: cele mai bune gânduri și cele mai curate și călduroase sentimente. Din nefericire pentru specia umană, cei mai mulți oameni fac totul pentru a-și omorâ în sine copiii minunați și dau naștere unora răi.
Omenirea părăsește vechiul drum ce îl urmează de atât timp cu ajutorul iubirii și întelepciunii. Toate femeile știu că, pentru a avea cel mai bun copil, trebuie un tată frumos, inteligent și sănătos, iar unele s-au prezentat celor mai remarcabili oameni pentru a le cere să fie tatăl copiilor lor. Dar cea mai importantă chestiune este viață spirituală: cum să aduci pe lume copii ai iubirii și întelepciunii. Pentru această, trebuie să va legați de virtuțile Spiritului Divin: astfel acești copii vor proveni cu adevărat din Spiritul Domnului.
Atunci când un inițiat contempla Divinitatea, sufletul sau este că o femeie care vrea să primească o scânteie, un germene de la Dumnezeu Însusi: el se expune și se consacră luminii Domnului. El primește acest germene în sufletul sau, îl poartă în sine și aduce pe lume un copil divin…. Da, asemenea unei femei, un bărbat poate concepe un copil, dar într-o lume diferită de lumea fizică. Atunci când un inițiat se leagă de Creator, el își schimbă polaritatea, el devine femeie pentru a da naștere copilului iubirii și copilului întelepciunii.
Trebuie să ne rugăm, să ne legăm de Spiritul Cosmic pentru a putea aduce pe lume cei mai frumoși copii. Dacă, în ignoranța să aproape întreaga omenire aduce pe lume copii născuți din tati obscuri, ciudați și întunecosi…. această se datorează faptului că tatăl este diavolul însasi sau mama are niște gânduri, sentimente sau fapte care nu sunt curate. Fiecare ființă umană aduce pe lume copii.
Învatati din ce în ce mai mult să va legați de Dumnezeu. Putem trăi și fără Dumnezeu, dar ce viață vom avea?…. Aceea a microbilor. Și putem deopotrivă să aducem pe lume copii, dar ce fel de copii?
Viitorul omenirii depinde de copii, adică de gândurile și sentimentele pe care fiecare bărbat și femeie se vor decide să le aducă pe lume. Începeti deci cu această: creați copii divini, sentimente curate, bune, gânduri curate, luminoase și fapte asemănătoare. Lucrând să va purificați inima și să va luminați intelectul, astfel că ele să devină instrumente perfecte ale sufletului și spiritului. Fiindcă prin această începe adevărată lucrare pentru salvarea omenirii.
Există în univers două principii fundamentale ce se reflecta în toate manifestările naturii și ale vieții, denumite principiul masculin si principiul feminin. Întreaga creație este opera acestor două principii, care sunt repetiția celor două mari principii cosmice creatoare: Tatăl Celest și Mama Divină a căror reflectare sunt deopotrivă barbatul si femeia. Peste tot în natură veți vedea la lucru numai aceste două principii sub diferite forme și dimensiuni. Le veți observa și în ființa umana, nu numai în corpul ei fizic, ci și în fiinta ei psihica unde spiritul și intelectul reprezintă principiul masculin, iar sufletul si inima, principiul feminin. Aceste două principii trebuie să lucreze în mod obligatoriu împreună; separate, ele devin neproductive, de aceea ele se cauta mereu unul pe celalalt….
‘Oricâte veți lega pe Pamânt, vor fi legate si în Cer, și oricâte veți dezlega pe Pamânt, vor fi dezlegate si în Cer.’
Mulți creștini nu au descoperit sensul profund al acestor cuvinte. Cum se explică aceasta corespondență între Cer și Pamânt? În realitate, Cerul și Pamântul reprezintă cele două principii masculin și feminin care lucrează în lume, cei doi poli pozitiv și negativ regăsiți în toate fenomenele naturii și vieții. Între cei doi poli se derulează o circulatie, niște schimburi neîntrerupte ce presupun mereu o corespondență.
‘Dacă doi dintre voi se vor învoi pe Pamânt în privința unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, care este în Ceruri. Că unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor.’ (cuvintele lui Iisus)
Întreaga creație este opera a două principii: masculin și feminin care sunt reflectarea, repetiția a două principii cosmice creatoare denumite Tatăl Celest și Mama Divină. Tatăl Celest și Mama Divină sunt ei înșiși polarizarea unui principiu unic, Absolutul, Nemanifestarea, pe care Cabala îl numește: Ain Soph Aur: Lumina fără sfârșit. Veți observa peste tot în natura numai cele două principii sub diferite forme și dimensiuni. Fie ca priviți pe Pamânt sau sub Pamânt, că vă scufundați pe fundul oceanelor sau urcați în aer, veți vedea la lucru numai cele două principii. Le veți vedea și în fiinta umană, nu numai în corpul ei fizic, ci și în psihicul ei unde Spiritul și intelectul reprezintă principiul masculin, iar sufletul și inima, principiul feminin. Lucrarea intelectului cu inima dă naștere acțiunii. Toate faptele noastre sunt produsul intelectului și inimii noastre, gânduri ale intelectului nostru și sentimente ale inimii noastre. Atunci când gândurile noastre sunt drepte, corecte și cinstite iar sentimentele dezinteresate, faptele noastre sunt constructive.
Acțiunea este întotdeauna copilul intelectului și al inimii. Veți spune că întâlnim persoane foarte active al căror intelect și inimă nu sunt atât de dezvoltate…. Este adevărat, dar și la ele acțiunea va fi copilul intelectului și al inimii…. dar al absenței intelectului și inimii lor! A acționa într-un mod plin de chibzuință și iubire, sau într-unul straniu, fără vreun sentiment, înseamnă să dai mereu naștere unor fapte care sunt fructul intelectului și inimii. Natura copilului depinde de gradul de evoluție al părinților: faptele sunt inteligente sau prostesti, bune sau rele, în funcție de starea intelectului sau a inimii. Există deci mereu, adică cerul și pământul.
Să presupunem că ați plantat o sămânța. În acel moment, voi ‘legați ceva de pământ’ deoarece numeroase elemente din sol vor participa la creșterea sa. Dar legați și ceva în cer. Din clipa în care sădiți o samâță în pământ, se produce o legătura între pamânt și cer: ploaia va veni să o ude, soarele își va trimite lumina și căldura sa. Ați plantat pur și simplu o sămânța sau un sâmbure în pamânt, dar prin acest gest angajați cerul să participe la creșterea sa. Ce facem atunci când mâncam? Introducem o samânța (hrana) în pamânt (stomacul nostru), și imediat cerul (creierul) își trimite curenții spre această hrană absorbită pentru a o transforma în energii, în sentimente, în gânduri…. Imediat ce hrana ajunge în stomac, din toate punctele organismului vor veni forțe să lucreze asupra ei.
A lega, a dezlega…. aceste două cuvinte rezumă activitațile inimii și ale intelectului. Inima este deci cea care leagă, iar intelectul dezleagă. Inima face sinteze, ea reunește, adună, apropie, creează legaturi cu tot ceea ce iubește, și uneori niște legături prostești!…. Din contră, intelectul analizează, separă, descompune. În vremurile noastre, în care intelectul este pus pe primul plan, el distruge totul. Trebuie să ne hotarâm deci să redăm un loc inimii, pentru că ea este cea care însuflețește, care animă, care reunește prin caldură si tandrețe. Dar nu trebuie să concluzionați din toate acestea că trebuie să anihilați intelectul. Nu, intelectul trebuie să lucreze în legatura cu inima. Cum? Uitați o mica anecdota.
Într-o zi, au fost aduși la tribunal doi oameni acuzați că au furat niște mere dincolo de gardul unei grădini. Toți îi priveau uimiți pentru ca primul era olog, iar al doilea orb. Primul a declarat: ‘Domnilor judecatori, vedeți ca nu am picioare, cum puteam eu să apuc merele, cățărat pe un zid?’ iar celaălalt a spus: ‘Domnilor judecatori, eu fiind orb, nici nu puteam vedea că erau mere de furat!’ Tribunalul convins de nevinovația lor vroia să îi elibereze, atunci când unul dintre judecători, mult mai avizat, spuse: ‘Bineînțeles, ei nu puteau fura fiecare singur merele. Dar dacă îl asezați pe olog pe umerii orbului, iată un om complet! Ei au furat împreuna merele.’
Ce reprezintă cei doi hoți? Inima și intelectul. Inima este cea care nu vede. Toata lumea știe că inima este oarbă, dar ea poate să se deplaseze, chiar să alerge. Toate impulsurile, toate dorințele se află în inima care ne poate conduce peste tot. Intelectul este cel care vede și observă, dar el singur nu se poate deplasa, inima trebuie să îl conducă. Dacă inima și intelectul se reunesc, ele pot face lucruri extraordinare: minuni sau crime.
Activitatea inimii și a intelectului pot fi studiate în toate domeniile: în fizică, în matematică, în botanică, în psihologie…. și constituie un studiu nesfârșit, fiindcă în realitate este vorba despre activitatea celor două principii masculin și feminin ce se gaăsesc la originea tuturor manifestărilor.
Acest aspect al creației se regăsește în fenomenul galvanoplastiei. Acum vom încerca să îl interpretăm pentru a înțelege la ce corespunde cu noi înșine.
În ce constă fenomenul? Se scufundă doi electrozi într-un vas plin cu o soluție care conține o sare metalică ce poate fi de aur, de argint, de cupru etc…. Anodul (polul +) este o placă din același metal ca acela al sării dizolvata în vas. Catodul (polul -) este un mulaj în gutapercă acoperit cu grafit și reprezintă o piesă, o monedă, o medalie…. Cu ajutorul unui fir electric se leagă cei doi electrozi la cei doi poli ai unei baterii și se dă drumul la curent. Metalul se depune atunci pe catod, în timp ce anodul, descompunându-se, regenerează lichidul soluției. Mulajul se acoperă încet-încet cu metalul soluției și se obține o medalie cu aur, cu argint sau cupru în funcție de metalul ales.
Pentru a face această experiență a galvanoplastiei, sunt necesare patru elemente:
1 – bateria, deoarece ea produce curentul,
2 – soluția în care sunt dizolvate elementele ce se vor depune pe catod,
3 – electrodul pozitiv, anodul, confecționat din metalul care va acoperi piesa,
4 – electrodul negativ, catodul, unde se află piesa ce trebuie acoperită.
Este o experiență foarte simplă, dar aplicațiile sale tehnice au fost considerabile și sunt îndeosebi interesante dacă sunt studiate în ființa umana. Funcțiile fiecărui element (bateria, soluția, anodul, catodul) sunt legate de funcțiile spirituale ale sufletului, ale intelectului și ale inimii. Iar în aceste patru funcții se pot regăsi cele patru operații matematice. Da, fiindcă inima aduna, intelectul scade, sufletul înmulțește și spiritul împarte. În același fel, catodul adună: el captează elementele dizolvate în soluție și el se acoperă. Anodul reprezintă scăderea, fiindcă lamela sa metalică se subțiază încet-încet. În soluție există înmulțirea: ionii se transformă în atomi, molecule si electroni. Cât despre baterie, ea împarte fiindcă repartizează forțele ce permit celorlalți să acționeze.
Fenomenul galvanoplastiei interpretat de Știința Initiatică ne învată cum trebuie să lucrăm cu forțele vieții. În primul rând, punându-ne în minte (anodul) niște gânduri ce reprezintă materii rezistente, curate, un aur prețios. În al doilea rând, punându-ne în inimă (catodul) imaginea unei ființe excepționale sau a unui înalt ideal de atins. În al treilea rând, legându-ne la Spiritul nostru (bateria) care îl reprezintă pe Dumnezeu în noi și de unde vin toate forțele însufletitoare. În fiecare zi se vor degaja materii subtile pe care curentul le va transporta în întreaga noastră ființa, și astfel ne vom dezvolta toate calitățile așezate de Creator în noi de la creația lumii. Sub influenta lor, chiar trăsăturile chipului nostru, chiar forma corpului se vor modifica, și într-o bună zi vom avea chipul Tatalui nostru Ceresc. Aceasta este galvanoplastia spirituala sau alchimia spirituală. Acest fenomen se regăsește și la femeia însarcinată.
În fiecare zi trebuie să ne legam de Cer pentru a restabili aceasta circulație de energii între el si noi. Cum?…. Este foarte simplu. Prin gândul nostru și iubirea noastră. Acest pasaj din evanghelii mentionat anterior: ‘Iarași graiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe Pamânt în privința unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este în Ceruri. Ca unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.’ Altfel spus, te gasești acolo unde se găsesc: lumina intelectului, bunătatea inimii și activitatea voinței. Trebuie să fie legate deci două sau trei. Este suficient să fie legate două pentru ca al treilea să apară. Apare scris: ‘doi sau trei’ si nu patru sau cinci…. Doi, adică acela care gândește și acela care dorește; trei acțiunea, copilul celor două. Pentru a obține un rezultat, este suficient să gândești și să simți, fiindcă acțiunea, rodul gândurilor și sentimentelor va urma mereu.
Acest pasaj din Evanghelii nu trebuie înțeles într-o manieră literară. Spunând: ‘Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu’, nu înseamnă neapărat numai două persoane. Dacă vă aflați singuri în desert și vă rugați cu ardoare lui Hristos (Buddha sau alti sfinți….), cum să nu fie acesta cu voi? Vedeți dar că textele evanghelice nu trebuie interpretate mereu într-o manieră literară. Doi sau trei sunt: intelectul, inima și voința.
Dacă întelegeți astfel, fie că sunteți singuri sau cu o sută de persoane, Hristos, puritatea, lumina vor fi cu voi din moment ce gândurile și sentimentele voastre se vor uni pentru a realiza ceva în numele său.
Galvanoplastia ne explică că există legi pe care le putem folosi la evoluția noastră. Dacă ați înteles bine, veți alege deci imaginea unei ființe perfecte sau a unui înalt ideal pe care o veți aseza în mintea voastră, și veți medita asupra ei, o veți contempla cu adorație. Veți stabili astfel curentul spiritual care va hrani această imagine cu materiile cele mai nobile dizolvate în sufletul vostru. Apropiindu-vă astfel interior de această imagine sau de acest înalt ideal pe care l-ați contemplat, o veți concretiza din ce în ce mai mult în voi însivă.
Bărbatul și femeia, reflectările principiilor masculin și feminin
Există în univers două principii fundamentale ce se reflectă în toate manifestările naturii și ale vieții. Întreaga creație este opera acestor două principii masculin și feminin. Pentru a fi rodnice, aceste două principii trebuie să lucreze în mod obligatoriu împreună; separate, ele devin neproductive. De aceea ele se caută mereu unul pe celalalt. Nimic nu este mai important pentru o ființa decât întâlnirea cu principiul ei complementar, și se poate spune că cele mai mari probleme ale barbaților și femeilor, care sunt și ei o manifestare a celor două principii masculin și feminin în lume, au la origine o întelegere greșită a acestei probleme.
În mod conștient sau nu, toate creaturile au aceleași reacții în fața acestei probleme a celor două principii: toate îi acordă o importanță deosebită. Atunci când bărbatul crede că a găsit la o femeie acest principiu complementar de care are nevoie, el este gata să părăseasca totul. Chiar dacă este rege, el este în stare să-și părăseasca regatul cu supușii săi, cu armata și comorile sale, numai pentru o femeie. Dar ce posedă această femeie pentru a face să păleasca în ochii lui o națiune de milioane de oameni?…. În realitate el nu o caută pe femeia respectivă, ci principiul complementar, fiindcă nu exista nimic mai important. Iar o femeie procedează la fel: ea se va opune întregii familii, și lumii întregi dacă este necesar, pentru a-l urma pe bărbatul iubit. Oare nu are dreptate? Ba da. Tatăl Celest și Mama Natură, soția sa, au înscris această lege în inimile oamenilor: ‘De aceea va lăsa omul pe tatăl sau și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup.’
În străfundurile fiecărei ființe este scris că trebuie să-și caute principiul complementar. Dar nu toți sunt conștienți, fiindcă această căutare ia cele mai diferite forme în funcție de domeniile în care ea se desfășoară: știință, filosofie, artă, religie….
De ce un barbat se îndrăgostește de o femeie în detrimentul celorlalte? Fiindcă această femeie corespunde la ceva în sinea sa, iar acest ceva este tocmai cealaltă latura a ființei sale. Ființa umana este polarizată, și tocmai această polarizare o împinge să caute cealalta latură a sa în femei sau barbați, și chiar în Dumnezeu. Dincolo de aparențe, este mereu cealaltă parte din sine pe care o caută.
Un mistic susține că îl caută pe Dumnezeu. În realitate, ceea ce el numește Dumnezeu nu este decât latura sa complementară cu care el cauta să se unească, să fuzioneze cu ea pentru a deveni o entitate împlinită, perfectă. Pâna aici el se simte ca o fiinta incompletă, mutilată. Toate ființele își caută numai principiul lor complementar numit în Știintța Inițiatică ‘sufletul pereche’ pentru a-și găsi împlinirea. Numai forma sub care ele o caută este diferită.
Fiecare ființă umana poseda sufletul ei pereche. La origini, omul era doi într-unul, iar aceste două părți se completau perfect; fiecare era jumatatea perfectă a celeilalte. Da, la origini ființa umană era deopotrivă bărbat și femeie, iar această ființa perfectă era numita androgin. Apoi, pe parcursul evoluției, cei doi poli pozitiv și negativ ai acestei unitați s-au divizat. De aceea fiecare vine pe Pamânt cu o vagă speranța că va întâlni undeva un suflet care îi va da tot ceea ce are nevoie si că va exista între ea și acel suflet o armonie, o fuziune de nedescris. În toate ființele pe care le-ați întâlnit de la începutul multiplelor voastre încarnări ați cautat această complementaritate. Dar, cel mai adesea această întâlnire este împiedicată deoarece condițiile de existență pe Pamânt se opun realizării unei iubiri atât de perfecte, absolută.
Să nu înțelegeți greșit: nu înseamnă că, aflând acum ca soțul, soția voastră nu este sufletul pereche, îl/o puteti părăsi. Dimpotrivă, în acel moment trebuie să vă gândiți că sunteți ca doi asociați care au de îndeplinit împreună o lucrare, și este nevoie să vă înțelegeți bine pâna în clipa în care moartea vă va despărți.
Din punct de vedere filozofic, se poate afirma că sufletul nostru pereche suntem noi înșine, celalalt pol din noi înșine. Dacă noi ne aflam jos, celălalt pol se găsește în înalt, și el comunică cu Cerul, cu Îngerii, cu Dumnezeu în perfecțiune și împlinire. De aceea în toate Inițierile discipolii erau învătați cum să se unească cu celalalt pol. În India, Jnani Yoga oferă metode cu ajutorul cărora yoghinul ajunge să se unească cu Eul său Superior, fiindcă unindu-se cu Eul său Superior, el se unește cu Dumnezeu Însuși. Sahaya Yoga oferă metoda de Realizare a Sinelui. (Cartea „Era metamodernă”, Shri Mataji Nirmala Devi, Editura Tridona, 2016, precum și toate cărțile lui Omraam Mikhael Aivanhov).
În Grecia, această idee se regăsește exprimată în formula înscrisă pe frontispiciul templului din Delphi: ‘Cunoaște-te pe tine însuți.’ Evident, a te cunoaste pe tine însuți nu înseamnă a-ți cunoaște caracterul, bun sau rău, cu calitățile și defectele sale, nu, este prea usor.
Adevarata fuziune, cunoastere, este o fuziune a celor doua principii. ‘Cunoaște-te pe tine însuți’ înseamnă: găsește-ți celălalt pol în sine și vei deveni o divinitate. Această cunoaștere, această fuziune nu se împlinește în planul fizic, ci în regiunile subtile ale luminii. Atunci când veți pătrunde în această lumină veți deveni Unul cu voi înșivă.
Putem comunica cu Dumnezeu prin Eul nostru Superior. Legându-se de sufletul său superior, omul se leagă de acel principiu divin care se găsește peste tot, în toate sufletele, și prin el este legat de Dumnezeu. Nu puteți ajunge la Dumnezeu decât prin Eul vostru Superior, deoarece el conține totul și reprezintă ceea ce este mai bun și mai pur în voi înșivă. De aceea toate doctrinele spirituale ne învață cum să ne îndepărtăm cu ajutorul gândului de lumea fizică, materială, pentru a ne înalța pâna la lumea sublimă a Divinității, principiul sufletului nostru superior. Si cum există mereu o polaritate, se creează o afinitate, o simpatie, o legatură cu principiul complementar, fiindcă masculinul este mereu atras de feminin, iar femininul de masculin.
Fiecare ființa care posedă celălalt principiu în ea însași îl poate găsi pe Dumnezeu numai prin celălalt principiu. De aceea, femeia îl găsește pe Dumnezeu prin bărbat, fiindca bărbatul reprezintă celălalt principiu și acest principiu o leagă de Tatăl Celest. Iar bărbatul găsește Divinitatea numai prin principiul feminin, fie că este o femeie, fie ca este natura însăși (care este un principiu feminin) sau Mama Divină. Dar fără acest principiu feminin, nu există nici un elan, nici o inspirație, nici o lucrare. Și fără principiul masculin, principiul feminin rămâne deformat, inert, steril. Studiați cum a facut natura lucrurile: veți vedea cum soarele, care este principiul masculin, proiectează lumina, căldura, și toți sunt însuflețiți.
Fiecare dintre voi își caută sufletul pereche. În Știința Inițiatică se spune că nu se poate găsi nimic în exterior dacă nu l-ați găsit deja în interior, și chiar dacă întâlniți ceva în exterior, pe care nu l-ați găsit încă în interior, veți trece fără să îl vedeți. Cu cât vă veți descoperi în interior frumusețea, cu atât mai mult o veți descoperi în exterior, în planul fizic. Vă gândiți poate că, dacă nu ați văzut-o înainte, înseamnă că ea nu era acolo…. Ba da, ea exista acolo, dar ramânea invizibilă fiindcă ceva în interiorul vostru nu era încă treaz, dezvoltat. Dar acum, după ce ați văzut-o în interior, o vedeți și în exterior, deoarece lumea exterioara nu este facută decât din reflectări ale lumii interioare. Să nu cautați niciodată nimic în exterior dacă nu ați făcut mai întâi efortul să îl găsiți în sinea voastră. Atunci când ați văzut, ați găsit în interior sufletul vostru pereche, în meditațiile și contemplările voastre, îl veți găsi peste tot în întreaga lume, în chipuri, în lacuri, în munti, în plante, în păsări și îi veți asculta vocea.
Iată un adevăr important de cunoscut de toți aceia care se iubesc, altminteri legătura lor, căsătoria lor va fi o catastrofă. Dacă bărbatul a găsit în sine principiul feminin, iar femeia principiul masculin, și dacă doresc să îl slujască și să lucreze pentru el, atunci da, să se iubească, să se căsătorească, iubirea lor va fi o sursă de binecuvântări. De aceea femeia trebuie să îl vadă pe Tatăl Celest în bărbatul iubit, fiindcă, în mod simbolic, acest bărbat este reprezentantul Domnului pe Pamânt. Iar el trebuie să vadă în femeia iubită pe Mama Divină, să o contemple, să o slujească. În acel moment, toate comorile se vor deschide în fața lor și ei vor trăi zi și noapte în încântare, în extaz și frumusețe. Altminteri, ei vor fi dezamăgiți, vor suferi, vor începe să vorbeascaă cu dispreț despre bărbat și femeie. Pur și simplu fiindcă ceea ce au cunoscut unul despre celalalt nu era nici sufletul, nici Spiritul lor, ci niște zdrențe, niște haine purtate, murdare…. Iată ce se întâmplă acelora care nu au acceptat aceste adevăruri: își sparg capul, suferă și se pedepsesc pe sine deoarece fug de lumina care le putea deschide ochii și însenina calea.
Căsătoria
Înainte de a fi oficializată între oameni, căsătoria există deja în natură. Fiindcă căsătoria reprezintă un fenomen cosmic ce se sărbătorește mai întâi în lumea sublimă între Tatăl Celest și soția să, Mama Divină. Iar oamenii repetă acest proces cosmic, toți cautând o altă ființă pentru a se uni cu ea.
‘Tot ceea ce se află în lumea de jos este la fel cu ceea ce se află în lumea din înalt’ a spus Hermes Trismegistus, adică ceea ce se găsește jos, în lumea oamenilor, este la fel cu ceea ce se găsește în înalt, în Cer. Toate manifestările noastre își au modelul lor în înalt, în lumea divină. Evident, nimeni nu știe ce este Dumnezeu. Este Absolutul, Non Manifestarea. El nu are nici corp, nici chip. Dar atunci când a dorit să se manifeste, să se exprime în lumea obiectivă, El s-a polarizat, și datorită acestei polarizări a spiritului (soțul) și a materiei (soția) El a putut crea: cei doi poli au acționat unul asupra celuilalt, și din toate aceste ‘acțiuni’ s-a născut lumea, întregul univers. Spiritul și materia par să fie absolut distincte, dar în realitate ele reprezintă unul și același lucru, și apar în mod diferit, chiar opuse, tocmai datorită unui fenomen de polarizare.
Adevărată căsătorie există în fiecare atom, iar când ‘soțul’ este separat de ‘soție’ prin fisiune, această separare pulverizează totul. Ei trăiesc în liniște și creează fiind căsătoriți; separați prin forță, ei produc explozii.
Dacă spiritul nu era unit cu materia, materia ar fi rămas fără formă. Tocmai spiritul este acela care îi da formă, o modelează. Și cum totul se reflectă cu exactitate, se observă același fenomen producându-se la bărbat și la femeie. Acest proces se repetă peste tot, în întreaga creație, de la atomi pâna la brutarul care plămădește aluatul.
Căsătoria spiritului cu materia se întâlneste mereu sub milioane de diferite forme. De aceea, atunci când se vorbește despre un ‘spirit pur’ este vorba numai despre o modalitate de exprimare, fiindcă un spirit pur nu ar putea există în domeniul manifestării, al polarizării: el s-ar reîntoarce să se contopească cu oceanul cosmic. Pentru a se putea manifestă, are nevoie de un corp, adică de un vehicul. Iar cu cât spiritul manifestat este mai măreț, cu atât mai mult corpul sau, vehiculul sau, materia ce îl înconjoara este mai subțire, mai subtilă, mai luminoasă, pâna în punctul în care cele două aproape că se confundă. Îna celași timp, spiritul și materia ramân mereu doi poli diferiți, altminteri orice manifestare ar fi imposibilă: spiritul s-ar reîntoarce la sursă să, iar materia ar ramâne că o pulbere lipsită de viață.
Spiritul este un principiu subtil, insesizabil; el poate fi comparat cu un parfum care, dacă nu este închis într-un flacon, este atât de volatil încât dispare, se evaporă. Desigur, căsătoria spiritului cu materia implică un sacrificiu: spiritul acceptă să se limiteze pentru a însufleti materia, iar materia acceptă să se supună pentru a-i dărui niște copii.
Pentru fiecare om, adevărată căsătorie reprezintă în realitate uniunea spiritului nostru și a corpului nostru. Corpul nostru fizic este soția noastră, și prin intermediul lui noi facem…. adică spiritul nostru face schimburi cu lumea exterioară, și astfel el poate lucra pe pamânt, zămislește, se manifestă, se exprimă în toate modalitățile posibile. Cât despre adevăratul divorț, acesta înseamna moartea, clipă în care spiritul și materia se despart.
Această prima căsătorie cu trupul este deja o mare limitare pentru spirit, iar dacă ne decidem să mai avem înca un soț sau o soție în lumea exterioară, o a două căsătorie diminuează și mai mult libertatea spiritului, fiind obligați să îndeplinim toate dorințele soțului sau soției, pentru a-i fi pe plac, a o mulțumi, slăbind astfel spiritul. Și mai mult, prima soție (corpul fizic) protestează și spune: ‘Tu comiți un adulter, ești infidel!’ și astfel apar tot felul de tulburări și anomalii pe care nimeni pâna atunci nu le întrezarise gravitatea.
Ce mai spun oamenii când citesc toate acestea!…. Auzi, noi suntem spiritul, iar corpul nostru fizic este soția noastră! Este o idee care va fi foarte greu acceptată! Și totuși, acesta este adevărul, iar dacă există atâtea probleme în cupluri, în căsnicii, înseamna că toate căsătoriile încheiate reprezintă în realitate niște adultere. Ne căsătorim cu cineva din afară noastră și care nu ne convine, în timp ce adevărată căsătorie, singură căsătorie legitimă, este uniunea spiritului nostru cu aceea a corpului nostru.
Aceia care sunt conștienți de această realitate preferă să nu se căsătorească. Cum spiritul lor este deja limitat de prima lor soție/soț, ei/ele nu doresc să se mai încarce cu o a două povara. EI/ele știu deja că, căsătorindu-se a două oară, vor fi obligați să încalce multe legi și să fie infideli/le, adică să ofere celei/celui de-al două/doilea soțîi/soț toate energiile ce ar fi trebuit să le păstreze pentru prima; această va decădea deci, va slabi, se va revoltă și va refuză să îl servească.
Din acest motiv, toate marile spirite au dorit să fie libere, pentru a împlini o lucrare unică, imensă, de a face bine miilor de persoane mai degrabă decât uneia singure (care de altfel nu este niciodată recunoscătoare, fiindcă facând totul pentru cineva, el/ea va cârti și va găși motive să va critice); ele au decis mereu să-și conserve timpul, energiile, calitățile, pentru a le consacră propriei soțîi care devenea mai sănătoasă, mai frumoasă, mai activă, mai suplă, mai vie, mai expresivă și inteligență.
Această nu trebuie acum să devină o motivație pentru a fi răi/rele cu cea/cel de-a/de-al două soție/soț sau să o/îl alungați. Nu, dacă sunteți deja căsătoriți, dacă ați spus da, ați făcut nitte promisiuni ce trebuie să le îndepliniti pâna la capăt. Nu ne separăm de soțul sau de soția noastră fără o motivație gravă…. altminteri îi vom întâlni într-o nouă încarnare, și va fi mult mai rău. Trebuie să învatam să ne eliberăm, desigur, dar nu aruncându-ne toate responsabilitățile.
Suntem deja căsătoriți…. chiar și celibatarii! Da, noi avem cu toțîi îndatoriri către soțul/soția nostru/noastră, corpul nostru fizic; trebuie să îl îngrijim, să îl hrănim, să îl educăm, să veghem să fie mereu curat și sănătos, fiindcă neglijându-l, vom antrena niște consecințe supărătoare. Acela care fumează, se gândeste oare la soția să care suferă? Ea îi spune că nu îl suportă, dar el continuă să o tulbure cu fumul de țigară. Dar bărbatul care se îmbata, se gândeste oare că își distruge soția?…. Oare câti oameni au înteles că trebuie să facă din trupul lor un instrument al atotputerniciei spiritului? Începeti această muncă și va aflați pe calea adevărului, pe care va trebui să pășiți și să lucrați. Aceste adevăruri sunt esențiale pentru viață omului pe pamânt.
Natura a pus în fiecare ființă instinctul de a fugi de singurătate că de ceva greu, îngrozitor. Este bine, este normal, dar trebuie să cunoașteți cea mai bună metodă de a scapă de singurătate. Mulți bărbați și femei nu au putut rezolva însa această problema! Ei și-ar fi dorit nespus un partener dar cum nu îl întâlnesc, ei sunt nefericiți.
Priviți cum reacționează o femeie părăsită de soț: în loc să înteleaga latura pozitivă a noii situațîi create, spunându-și în sfârsit că este liberă, ea plânge, se vaită și aprinde lumânari Sfintei Fecioare (dacă crede în ea) pentru că această să i-l aducă înapoi. Din contra, de ce nu se bucură ea de această libertate, gândindu-se că va putea în sfârsit să facă tot felul de lucruri ce și le-a dorit multă vreme? Ah nu, ea se va preface bolnavă, se va duce la spital, pur și simplu fiindcă are nevoie de iubire. Dar ce iubire i-ar fi putut aduce acest sărman individ? El nu avea deloc iubire și nici nu putea să i-o transmită; dovadă este că, el a plecat să o caute altundeva! Da, trebuie să judecăm: cum va închipuiti că un sărac va va putea îmbogati? Este că și bărbatul care îi promite fericirea soției sale. El însusi este nefericit, nu știe ce înseamna fericirea, și o va face oare pe ea fericită?…. Dacă ar fi atât de ușor! El se gândeste, desigur, că este de ajuns să fie în pat cu ea pentru a-i oferi fericirea. El îi va transmite mai degrabă bolile, viciile sale, proastele sale obiceiuri, dar în nici un caz fericirea.
Natura a creat astfel oamenii, pentru că să simtă toți afecțiunea, tandrețea, nevoia de a face schimburi. Este o necesitate universală, nimeni nu se poate îndoi sau comenta ceva în privința ei. Dar trebuie să știți că, atunci când căutați manifestările fizice, tangibile ale iubirii, depindeți de persoană care vi le va oferi, nu mai sunteți liberi, și aici apar tot felul de necazuri și decepțîi. Fiindcă nu depinde totul de voi, iar pentru a obține favorurile partenerului, veți fi siliți să faceți anumite concesii, anumite sacrificii pe care adesea ar fi fost mai bine să nu le faceți.
Să luăm exemplul unei tinere: ea are nevoie de afecțiune, curată și fără să se gândeasca, fără să observe în profunzime caracterul băiatului îndragit, ea îl alege repede și ei se căsătoresc. Pentru a satisface astfel ceea ce resimte, ea este obligată să accepte totul de la acest băiat: caracterul sau, gândurile, sentimentele sale ce sunt poate grosolane și cu care ea nu este mereu de acord. Desigur, el îi oferă ceva, dar din această cauza ea este obligată să suporte restul. Așa se întâmpla tuturor băieților și fetelor: pentru a trăi câteva senzații, câteva firimituri de bucurie, de fericire, ei sunt obligați să suporte tot felul de opreliști. Și apoi se plâng întreaga viață, sunt nefericiți, nu mai știu ce să facă, și uneori chiar, pentru a încerca să scape de această situație, ei încalca multe legi. Da, această este tristă realitate! Pentru a avea o mică satisfacție, toți se amestecă în situațîi de nedescurcat. Ei au o necesitate, și din cauza acesteia, sacrifică restul. Pentru că avem nevoie de câteva firimituri, suntem obligați să acceptăm toate schimonoselile celui de la care dorim să primim aceste firimituri!
De aceea, tinerii să nu se grăbească, să nu se repeadă și să-și distrugă viață alături de primul sosit. Studiați, încercati să vedeți clar această problema. Dar înainte de toate, încercati să observați dacă această ființă este cu adevărat pregătită că să facă o lucrare împreuna cu voi, mergând pe același drum, altminteri va veți petrece existența distrugându-va reciproc. Examinați cu atenție dacă va aflați amândoi în perfectă armonie cu cele trei planuri: fizic, sentimental, intelectual, sau cedați numai la atracția fizică. Dacă aveți păreri diferite față de partenerul vostru asupra unor chestiuni importante, să nu va spuneți: ‘Oh, nu are nici o importantă, în timp ne vom întelege, vom cădea de acord.’ Va fi exact contrariul.
După un timp, de îndata ce va veți plictisi de anumite plăceri și atunci când sentimentul deopotrivă se va înmuia, veți întelege că aspirațiile, gusturile voastre sunt mult prea opuse, și iată cum apar disputele, certurile, separările. Întelegerea în planul ideilor și al gusturilor este foarte importantă. Atracția fizică, chiar susținută de puțînă iubire, nu este de ajuns: ea se potolește repede, și veți deveni repede blazați. Iar îndragostitii ajung să se plictisească unul de celălalt deoarece inteligență le este săracă și ei nu știu să întretina o conversație interesantă, mereu regeneratoare.
Există oameni care nu se iubesc fizic, dar care se adoră fiindcă au mereu mii de lucruri să-și spună, să-și explice, să-și povestească, este formidabil! Ideal este că să existe un acord între cele trei planuri. Din punct de vedere fizic, cei doi trebuie să resimtă mutual o anumită atracție. Apoi, să existe o întelegere în domeniul sentimentelor și al gusturilor, fiindcă dacă unul preferă zgomotul iar celălalt liniștea, dacă unuia îi place să citească și celuilalt să danseze, vor apărea conflicte. În sfârsit, dar cel mai important, trebuie să existe o mare comuniune de idei, de scop, de ideal. Dacă această armonie există în cele trei planuri, nu există nimic mai frumos, mai minunat, decât uniunea celor două ființe, fiindcă această este o sursă inepuizabilă de bucurie, de fericire și de întelegere.
Din nefericire, nu toți băiețîi și fetele posedă aceste criterii; ei sunt necumpatati, prea grăbiți, se bazează pe o simplă întâmplare pentru a-și găși un partener. Închipuiti-va un sac plin cu șerpi, sopârle, porumbei, crocodili, șoareci…. Veți spune: ‘Eu voi bagă mâna și voi scoate cu siguranță un porumbel.’ Dar cum nu ați privit în sac, atunci când băgați mâna în el, va muscă o viperă. Trebuie să fiți naivi să credeți că, din întâmplare, orbește, veți alege un porumbel, o turturică sau o veverița. oamenii își închipuie că Atotputernicul îi privilegiază mereu pe orbi, pentru a-i ajută, pentru a-i salva. Nicidecum! Atotputernicul fuge repede vazându-i pe orbi de departe, și lasă că destinul să se ocupe de ei; iar după cum știți, destinul are interesul să îi facă să țipe. Dar dacă Atotputernicul vede două ființe care își folosesc ochii, El spune: ‘Ah, îmi place ce văd, Îi voi ajută!’ Extraordinar este însa că, anumiți orbi, după ce au fost mușcăți de o viperă, caută din nou aceeași viperă pentru a fi mușcăți a două oară. Unele femei foarte tenace spuneau: ‘Eu o voi lua de la capăt cu același bărbat, poate că se va schimbă.’ Dar cine a văzut o viperă sau un crocodil care să se schimbe?
Atracția fizică este importantă, desigur, dar nu este esențialul. S-au văzut de multe ori oameni îndragostiti lulea care după o vreme se urau. Și, totuși, ei nu s-au schimbat din punct de vedere fizic…. De exemplu, un băiat se căsătorește cu o față foarte frumoasă, ea este încântatoare din toate punctele de vedere, iar el este pur și simplu zăpăcit. Dar după o vreme, el observă că ea este ușuratică, infidelă, capricioasă, proastă, și o iubește din ce în ce mai puțîn; chiar frumusețea ei nu îi mai spune nimic, atât este de dezgustat de monstruozitatea ei interioară.
Iar contrariul poate să existe. Un băiat cunoaște o față. nu foarte frumoasă, dar după o vreme el este încântat de întelepciunea, bunătatea, răbdarea ei, de spiritul ei de sacrificiu, și toate acestea îi apropie din ce în ce mai mult; toate celelalte pălesc în comparație cu această față care nu atrăgea îl deloc. Fiindcă în interior ea este o minune: ea este fidelă, stabilă, cinstită, îl consolează mereu, îi pansează rănile, îl sfătuiește. Atunci, planul fizic nu mai contează, el o adoră, și atunci când o prezintă prietenilor, se poate întâmpla că ceilalți să îl deplânga sau să îl critice că a ales o față atât de modestă, dar el gândeste: ‘Sărmanii, ei nu știu ce comoară este soția mea!’
Mulți bărbați se căsătoresc cu o femeie elegantă pentru a o plimbă în public și a lasă lumea cu gură căscată. Toată lumea îi felicita fără să știe că ei s-au căsătorit cu o drăcoaica care îi tulbură și îi face să fiarbazi și noapte. Numai că, ei sunt mândri să iasă în lume cu o frumoasă decorație și să fie invidiați. ei suferă, dar nu le pasă, merg la opera, la serate, la recepțîi, pentru a se afișa cu soția lor. ei nu-și doreau decât o bijuterie…. dar această bijuterie îi costă foarte scump.
Băieții și fetele care doresc să se căsătorească să nu ia decizii pripite, ci să studieze mai întâi legile iubirii. Atunci când vor învata cum să se iubească, cum să se pregătească să aibă copii și să îi educe, ei se vor putea hotarâ. Dar dacă se grăbesc. și copiii au apărut deja, când greutățile și bolile apar, că niște sărmani încep să strige, își pierd cumpătul, merg la medici, citesc cărți că să se instruiască, pe când înainte se amuzau și spuneau: ‘Oh, avem timp destul, ne vom descurcă după!’ Nu, înainte trebuiau să se instruiască.
Nu trebuie să va grăbiți. Spuneți: ‘Dar în curând vom fi batrâni!’ Este de preferat să va căsătoriți chiar fiind mai în vârsta, dar să alegeți bine. De ce să va grăbiți? Pentru a îmbatrâni mai repede suferind? Vezi femei după trei, patru ani de la căsătoria lor: grijile, necazurile le-au îmbatrânit într-atât încât nu le mai recunoști. În timp ce, dacă îl întâlniti pe Făt Frumos chiar la batrânete, veți redeveni la fel de tinere că la douăzeci!
În realitate, fie că așteptăm sau nu, că știm să distingem sau nu, orice am face, dacă nu suntem pregătiți, va fi un eșec. Pentru a ne căsători, trebuie cel puțîn să fim pregătiți. Cine va va acceptă dacă nu sunteți pregătiți? Veți spune: ‘Da, dar dacă vreau să mă însor cu o prințesă, cu regina cerului?….’ Dar ea oare va va dori? Atunci când ești slab, neștiutor, idiot, incapabil, vei găși o femeie pe măsură. Priviți însa o față încântatoare care nu știe totuși să se exprime clar, nu este în stare să-și înteleaga iubitul, să îl încurajeze, să îl înveseleasca sau să îl consoleze, bazându-se numai pe frumusețea trupului ei. Ei bine, acest bărbat se va satură foarte repede de ea și o va părăși fiindcă nu îi poate oferi ceva subtil sufletului, spiritului sau. Chiar dacă această față își va găși cel mai bun băiat, tocmai în acest caz ea va fi cea mai nefericită, observând că nu are nimic în sinea să care să îl satisfacă. El va avea poate gusturi artististice, spirituale, iar ea nici unul, și va suferi vazând că el o depășește mult. Dacă nu ați făcut nimic că să fiți la înaltimea situației, este mai bine să nu întâlniti vreun prinț sau o prințesă.
Primul lucru constă în a va pregăti că să faceți față oricărei situațîi. Altminteri, chiar alături de cele mai minunate ființe, nimic nu va merge: ele va vor părăși pentru alte creaturi mai inteligente, mai dotate, și nu va va ramâne decât să plângeti. Pregătiți-va deci, dobânditi multe comori, multe nestemate, adică niște calități, niște capacități, astfel că nimeni să nu va poată egală. În acel moment da, ființă iubita va ramâne alături de voi, de ce ar caută ea pe altcineva? Dar niciodată, nimeni nu își pune problema în acest fel. O față dorește să cucerească un băiat, și prin tot felul de tertipuri, ea reușește. Bine, dar oare cum îl va păstra lânga ea? Iată problema. Dacă nu posedă nici o comoară interioară, ea nu îl va păstra mult timp. Trebuie deci să ne pregătim…. să ne pregătim ani îndelungati.
Veți spune: ‘Dar tot atteptând, voi face riduri….’ Nu-i nimic, poate că veți avea niște riduri exterioare, dar veți fi atât de tânara și frumosa în sine încât îl veți păstra pe prinț alături de voi!
Înainte de a va angaja într-o aventură amoroasă, urmați criteriile Științei Inițiatice. Este mai bine să așteptați, să aveți radbare, pâna când veți găși în sfârsit o ființă cu care să va aflați în afinitate, o ființă care să va fie complementară din toate punctele de vedere, chiar magic; atunci, va puteți lega de ea, va puteți cacatori și avea copii. Dacă nu întâlniti această ființă complementară, nu merită să încercati orice aventură, fiindcă va va costă mult. Așteptați, căutați, și atunci când o veți întâlni, veți simți că totul vibrează în voi la unison cu cerul, într-o iubire pe care numai poețîi au putut să o descrie. Este păcat totuși să faceți zece, douăzeci, o sută de experiențe, macinându-va, murdarindu-va, decazând; merită chiar să refuzați să încercati. Dacă vreți să întâlniti iubirea, această trebuie să fie una adevărată, sau mai degrabă deloc!
Căsătoria este o reflectare a celui mai mare mister care se sărbătorește în înalt, între Dumnezeu și soția să, Natură, Isis. Iar ceea ce oamenii au făcut pâna acum orbește, inconștient, ei trebuie să-l facă de acum înainte întelegându-i întreaga profunzime. Soțul va întelege cum poate să îi transmită soției sale calitățile Tatălui celest, iar soția să să se impregneze de acea conștiința că îi poate oferi soțului ei calitățile Mamei Divine. Și astfel, amândoi, cu această conștiința de a-și oferi și a-și transmite reciproc tot ceea ce nu posedă, ei se vor iubi veșnic. Iar atunci când vor ajunge foarte, foarte batrâni, ei se vor iubi mai mult decât în prima zi de căsătorie. Fiindcă nu vor mai iubi carnea, trupul, ci sufletul, spiritul. Ce mai contează dacă trupul s-a zbârcit, a îmbatrânit…. În spatele acestor riduri strălucește un suflet minunat. Iar sufletul nu are nici un preț.
Cei mai mulți oameni au o conștiința atât de limitată încât, iubindu-și soțul sau soția, uită de întreaga lume; nimic nu mai există pentru ei. De altfel, ei însisi sunt atât de mici, de limitați, lipsiți de orizont, încât nu îi întâlnim niciunde, ei sunt pierduți undeva în spațiu. Ei nu sunt înca obișnuiți să înteleaga iubirea într-o manieră mai vastă, ei o diminuează, o micșorează, o sărăcesc, o mutilează: iubirea divină nu mai este aceea care tâsneste și potolește setea creaturilor. Bărbațîi, femeile trebuie să înteleaga că adevărată iubire este cea care nu-și dezvoltă rădăcinile numai lânga o singură ființă pentru a o sufocă. Adevărată iubire îmbratiseaza toate creaturile, și această iubire atât de vastă este mult mai benefică pentru un cuplu decât o singură iubire.
Pentru că oamenii să primească aceste adevăruri inițiatice, ei trebuie să fie în armonie cu ele. Curățenia, puritatea determina evoluția ființei. Toate aceste adevăruri au fost descoperite demult și îi așteaptă pe oameni. Numai că ele nu puteau să le fie revelate, fiindcă ei nu erau pregătiți să le accepte; era desigur mai bine că ei să ramâna undeva înlantuiti, altminteri ar fi pricinuit prea multe pagube acestor revelațîi. Atât timp cât ființele nu sunt evoluate, este de preferat că libertatea să le fie puțîn blocată, legându-le de un partener sau o partenera care îi va împiedica să facă peste tot prostii. Dar acelora care nu-și vor folosi libertatea pentru a face rău, li se poate prezența o nouă filosofie, o altă morală.
Este bine dacă alegeți să va căsătoriți și să aveți copii, dar cuplurile trebuie instruite într-o concepție mai largă, aratând mai puțînă posesivitate și gelozie, mai multă moralitate și puritate. Bărbatul se bucură vazând pe soția să iubind întreaga lume, iar soția este fericită vazând că soțul ei are o inima atât de largă, dar amândoi păstrează întelepciunea și puritatea. Astfel căsătoria, împreuna cu toate tradițiile și regulile cele mai minunate, va fi apărată, și în același timp, soțul și soția vor întelege că își pot deschide fără încetare inima și să iubească toate creaturile, fără a încalca regulile fidelitățîi și ale întelepciunii.
Iată adevărată soluție pentru cei care aleg căsătoria. Dar există o soluție și mai bună despre care vom vorbi imediat.
Aceia ce au hotarât să ramâna celibatari simt că le lipsește ceva și regretă uneori că nu s-au căsătorit. Aceia care s-au căsătorit nu sunt nici ei mai fericiți și regretă că au făcut-o. Atunci când oamenii vor găși cea de-a treia soluție, orice ar face, căsătoriți sau nu, ei se vor află mereu în fericire și împlinire.
Căsătoria nu trebuie desființată. Căsătoria există de atâtea mii de ani încât s-a creat la oameni un atavism și desființarea ei va fi urmată de tot felul de tulburări. Să presupunem că toți spun: ‘Nu, familia nu valorează nimic. Trebuie să facem tot ce ne dorim cu toți bărbațîi și femeile…. Trăiască libertatea absolută!’ După o vreme, se va observă producerea multor anomalii din toate punctele de vedere: fizic, psihic, social, economic și se revene la familie. Apoi va există iar o saturație, va apare din nou libertinajul, desfrânat, destrăbălat, pâna când obosiți, epuizați, dezgustați, își vor spune înca o dată: ‘Nu, era mai bine în familie’…. și tot așa, fără încetare, vor merge dintr-o extremă în altă, pâna când vor ajunge în sfârsit la cea de-a treia soluție.
Această soluție nu se găsește nici în familie, nici în amorul liber. Ea își află izvorul mai întâi în inteligență: ea ne îndeamna să întelegem că există alte aspecte ale iubirii, alte modalități de a o manifestă și mai minunat, alte expresii mai vaste și mai pure, în care bărbatul și femeia încearca să obțînă unul de la celălalt, o concepție mai nobilă, mai înalta și să-și ofere o liberate mutuală.
Cei mai mulți oameni nu pot ajunge la această concepție a iubirii: prea multe tendințe vechi protestează și se revoltă în ei. Dar atunci când două ființe cu adevărat evoluate se căsătoresc, ele și-au acordat dinainte deja această libertate mutuală de a iubi toți bărbațîi și toate femeile. Fiecare se bucură că poate iubi toate creaturile fără să-și închipuie că poate face tot felul de nebunii cu ele. Soția își întelege soțul, soțul își întelege soția, și amândoi se înalta, se îndreapta împreuna spre cer, devin din ce în ce mai împliniti și luminați fiindcă trăiesc adevărată viață, plină de o iubire fără limite…. Iată cea mai bună soluție. Dacă nu gășiți o soție sau un soț care să va ofere această libertate, care vrea numai să va acapareze, să va limiteze, este mai bine să nu va căsătoriți: veți ramâne astfel liberi să iubiți întreaga lume, fără că nimeni să aibă dreptul de a va reproșa ceva. Iar dacă oamenii sunt atât de îngusti, de egoiști și posesivi, nu merită să va legați de ei pentru a vedea apoi întreaga viață un ‘drac împielitat!’
Adevărată filosofie inițiatică nu condamnă nici iubirea, nici căsătoria. Dimpotrivă, ea este cea care permite oamenilor să se iubească mai bine și să fie fericiți, fiindcă îi învata cum să considere lucrurile. Credeți voi că este chibzuit să va concentrați întreaga atenție, toate gândurile, întreaga iubire asupra unui singur bărbat sau a unei singure femei? Nevoia de a iubi este una naturală, dar trebuie să știți unde să concentrați această nevoie, către cine și în ce fel. Căsătoriți-va, faceți copii și fiți fideli partenerului vostru, dar să nu va faceți iluzii: un soț, o soție nu va vor oferi decât ceea ce pot ei să va ofere.
Fiecare femeie de pe pamânt reflectă numai o mică parte din splendoarea Femeii Cosmice. Toată această frumusețe pe care o vedem împartita tuturor femeilor este frumusețea singurei și unicei femei, Femeia Cosmică, Mama Divină care reunește toate splendorile, întreaga perfecțiune. Iar fiecare bărbat de pe pamânt nu reflectă decât o parte a splendorii Tatălui Celest, unii ceva mai mult, alțîi mai puțîn. Iubind deci numai un bărbat sau o femeie, nu poți fi niciodată satisfăcut, copleșit, fiindcă întreaga perfecțiune nu este cuprinsă în el sau ea.
Puterea iubirii…. dar trebuie să ști cum să iubești, fiindcă isteriile, nevrozele, depresiile apar mereu dintr-o întelegere greșită a iubirii atunci când energiile sunt prost dirijate, prost reglate, prost orientate. Trebuie fără încetare să facem că această iubire să urce cât mai sus, să o înaltam pâna în regiunile Tatalu Celest și ale Mamei Divine.
Desigur, nu putem cere tuturor să o iubească numai pe Mama Divină prin toate femeile sau pe Tatăl Celest prin toți bărbațîi, fiindcă foarte puțini sunt capabili de această; cei mai mulți nu pot iubi decât o femeie sau un bărbat deodată, cel puțîn o vreme. Este foarte bine să iubești numai un o femeie sau un bărbat, dar de ce să nu încerci să vezi în aceea femeie sau bărbat pe toate femeile și pe toți bărbațîi de pe pamânt?…. Este poate și mai greu să ajungi la această concepție, dar cu timpul, și cu lumina întelepciunii inițiatice, această va veni. Bărbațîi și femeile nu vor mai fi atât de posesivi, de geloși, de limitați.
De altfel, de ce este un bărbat gelos? Deoarece este neștiutor. El este cu soția să, și înhipuindu-și că nu se mai află nimeni altcineva acolo, este liniștit. Dar dacă ar ști ce se întâmpla în mintea soției sale, câte gânduri, idei, imagini intră și ies! Această femeie poate avea deopotrivă numeroși prieteni invizibili, ea poate comunica cu entitățile pamântului, apei, aerului…. Iar atunci când privește soarele, oare câti îngeri coboară, o îmbratiseaza, îi oferă daruri? Iar soțul, nu spune nimic, el are orbul găinilor, fiindcă nu vede nimic! Numai dacă cineva o atinge în planul fizic, atunci el scoate pistolul. Câta ignoranța!
Dacă întreaga voastră afecțiune se va îndrepta numai spre un singur bărbat, evident acesta va fi foarte mândru, foarte fericit că i-ați devenit sclava, că nu puteți face nimic fără el; dar nu este sigur că sunteți fericită. Și invers, dacă bărbatul este legat și dus cu vorba că un sclav, vanitatea femeii va fi foarte satisfăcută fiindcă un neghiob nu poate trăi fără ea, dar oare este așa ceva de dorit pentru un bărbat? De mii de ani, bărbațîi și femeile se leagă mutual pentru a-și satisface vanitatea și posesivitatea. Nu are importantă dacă această poate fi contrară fericirii și chiar bunului simt, ei sunt satisfăcuți, egocentrismul lor este satisfăcut, nu mai contează nici adevărul și nici bunul simt! Bărbațîi devin niște călăi, iar femeile deopotrivă.
Atunci când oamenii vor posedă mai multă lumina asupra acestei probleme, aceatsa ordine a lucrurilor se va schimbă. Veți spune că va veni dispariția familiei, dezordinea, anarhia! Nu, nu ați înteles nimic: această iubire despre care va vorbesc este adevărată iubire care nu se oprește numai la o persoană, care nu se năruie acolo, care merge mai departe, care udă, care înfloreste, care urcă pâna la Domnul. bărbatul și femeia se înteleg, se ajută, se ascultă unul pe celălalt, lucrează să evolueze împreuna, sunt asociați la lucrarea divină, nu există gelozie între ei și unirea lor are o influență binefăcătoare asupra lumii întregi.
Unii au dorit să supună un bărbat sau o femeie prin magie. Este posibil: există tot felul de formule și procedee magice pentru a subjuga femeile și bărbațîi, dar este mai bine că nimeni să nu le folosească. De ce? Să presupunem că reușiți să siliți o femeie să va iubească. Se poate întâmpla chiar că ea să se îndragosteasca nebunește de voi…. totul este posibil sub soare! Dar atunci când acea femeie va va îmbratisa și va va oferi ce așteptați de la ea, nu veți șți în același timp ceea ce ea va va comunica. Spiritele pe care le-ați atras prin puterea prin puterea formulelor voastre s-au instalat în ea; și nu spiritul ei va veni să va iubească, ci niște entități inferioare, iar dacă ați dori să le vedeți, părul vi s-ar face măciucă și ați imploră Cerul să va elibereze. Subjugarea ființelor nu este o metodă bună. Desigur, veți obține ce doriți, dar crezând că veți gustă iubirea pe buzele acelei femei, veți bea o otravă ce va va distruge încet-încet. Puteți invocă entitățile lumii astrale impunându-le voință voastră, dar spiritul este liber, el nu poate fi nici legat, nici înlantuit. Nu veți reuși niciodată prin aceste metode să cunoașteți fericirea. Trebuie să aveți o altă atitudine pentru că spiritul ființei iubite să va fie atașat astfel încât nimic să nu îl poată separă. Aici începe știință iubirii. Pentru că cineva să va iubească liber, fără a fi silit, nu dispuneți decât de un mijloc inofensiv: să nu va gânditi niciodată în mod negativ la el, să îi trimiteți numai gânduri frumoase, luminoase, curate. Chiar dacă el este dur și rău, aveți multă răbdare, suportați totul și continuăți să îl ajutați, să îl iubiți; dacă țineți într-adevăr atât de mult la el, mai devreme sau mai târziu va începe și el să va iubească, cu o iubire pură și divină.
Cineva spune: ‘Da, dar dacă nu suntem geloși pe soție, ea va face prostii.’ Deschideți ochii. Dimpotrivă, tocmai dacă veți fi geloși, ea va face cele mai multe prostii. Puteți pătrunde oare în mintea, în inima ei pentru a șți ce se întâmpla? Soția îl va însela chiar pe Dumnezeu Însusi, ea este atât de capabilă să mintă, iar un soț neghiob își închipuie că o poate păstra! Un bărbat nu poate păstra o femeie. Ea însasi este acea care o poate face, da, dar nu soțul ei. El o poate închide într-un turn, ea îl va aduce pe Diavol și se va distra cu el pentru a se răzbună pe soțul ei.
Gelozia aduce mereu catastrofe. Obligată să-și asculte mereu soțul repetând: ‘Tu mă înseli…. tu mă înseli….’ soția își spune într-o bună zi: ‘Să încercam puțîn, poate fi interesant!’ Pâna în acea clipă ea era fidelă, nu se gândea să îl însele, dar el, prin bănuielile lui, creează condițîi în planul astral, și din momentul în care ea se va decide să îl însele, nu numai că o face, dar se va arată un aș în a-i alungă bănuielile: ‘Dragul meu, poți fi liniștit, eu îți spun adevărul….’ și atunci, el care nu o credea când ea îi spunea adevărul, o crede acum când ea îl minte.
Gelozia este o lipsa de inteligență. Gelozia este un sentiment îngrozitor care întuneca spiritul și aruncă ființele în regiuni foarte joase. Gelozia este cel mai rău consilier al infernului, ea îi împinge pe oameni să comită fapte necugetate pe care ei apoi le regretă, dar este prea târziu. Gelozia este un semn de sărăcie. acela care este bogat în interior nu se teme că va ramâne singur, chiar dacă toți îl părăsesc, el simte că sute și mii de spirite continuă să îl viziteze.
Una dintre cele mai bune metode de a te elibera de gelozie este de a învata să-ți înalti iubirea pe un plan superior. De ce o femeie care iubește un bărbat pentru inteligență, cunoașterea să, spiritul sau, bunătatea să, dorește să îl facă cunoscut lumii întregi? De ce este fericită că întreaga lume va veni să să se lumineze, să se încalzeasca lânga el?…. Fiindcă iubirea să este de o altă natură, superioară celei pe care o vedem manifestându-se într-o iubire obișnuită, când o femeie iubește fizic un bărbat pentru frumoasul sau par, corp etc!
Ceea ce este important este să șți să-ți transformi iubirea; dacă ea este foarte senzuală, să știți că gelozia îi este neapărat alăturată. Da, cu cât iubiți fizic pe cineva, cu atât mai mult doriți să va aparțînă numai vouă, și gelozia apare. Cu cât îl iubiți spiritual, cu atât mai mult doriți să îl oferiți și altora, să împartiti cu ei această bucurie de a-l iubi. Este minunat să te căsătorești, dar că să nu suferi, regulă esențială este de a nu va consideră soția sau soțul că proprietatea voastră, altminteri veți fi supuși unor mari contradicțîi, fiindcă va apare mereu un moment în care veți realiza că această ființă nu va aparține. De altfel, ea există înainte să o cunoașteți și va există și după voi; un Altul a creat-o, nu voi. Considerați-o numai că asociatul vostru în această existența și aduceți-va aminte că ea este liberă! Înainte de voi, ea a fost legată de alțîi, legătură voastră cu ea nu este veșnică. Fiecare soție a avut deja atâtia soți încât, dacă ar trebui să îi numere, sărmana de ea nu ar reuși; și fiecare bărbat, deopotrivă, a avut deja multe soții. Și nu este spus că, în următoarea încarnare, va avea tot aceeași soție. Este deci inutil să va faceți iluzii sau să va agățați. Trebuie că bărbațîi și femeile să își spună: ‘Iată, noi suntem niște asociați, vom lucra cât mai bine, vom fi cinstiți, atâta tot!’
Viitorul oamenilor depinde de concepția pe care o au despre iubire
Cum să ameliorăm manifestările iubirii
Concepția despre iubire a evoluat de-a lungul veacurilor. Primitivii se comportau în acest domeniu cu o violență, o brutalitate și o senzualitate indescriptibile. Erau niște oceane dezlănțuite, niște vulcani în erupție. Cu trecerea timpului, mai mult sau mai puțîn, cu trezirea conștiinței, a sensibilitățîi, s-au adăugat noi elemente: tandrețea, finețea, delicatețea…. Și totuși, chiar în zilele noastre, iubirea a rămas o manifestare primitivă în majoritatea cazurilor. Această iubire pasională, instinctivă, practicată mii de ani s-a înscris atât de profund în om încât el nu mai știe cum să o afineze, să o înnobileze, iar pentru moment iubirea se aseamănă înca cu un masacru: oamenii se aruncă unii asupra altora cu brutalitate, lipsiți de pregătire, de estetică, de poezie. Le este foame, ei manânca, se desfată și sunt ghiftuiti pentru o vreme; apoi le este foame din nou, și se aruncă din nou asupra hranei. Mulți oameni, chiar aceia care aparțîn unei societăți aparent educate, practică iubirea că sălbaticii: nici o poezie, nici o frumusețe, nici o armonie, nimic, ei se sfâsie. Și chiar dacă ei se străduiesc să ofere partenerului lor un comportament mai rafinat, acesta nu reprezintă înca adevărată iubire, nu sunt decât mici firimituri.
Iubirea este un impuls minunat, dar în ea se amestecă prea multe elemente pasionale ce împiedica apariția adevăratei sale naturi…. Priviți animalele la naștere: un cățeluș, un vițel, o căpriță…. ei nu sunt prea curați și mama lor îi curată. Copilul nou născut este și el spălat. Același lucru se întâmpla și în cazul iubirii. Iubirea este un copil divin, fiindcă în ea se află Dumnezeu sub orice formă, dar ea trebuie curățată, purificată, educată, întarita, eliberată pentru a descoperi Divinitatea. Chiar iubirea cea mai egoistă, inferioară, cea mai senzuală, conține o chintesența divină, dar acoperită de prea multe elemente heteroclite, fiindcă a trebuit să străbată anumite locuri care nu erau prea curate, hornuri sau drumuri noroioase…. Chiar cele mai bune lucruri care vin din Cer trebuie să străbată aceste straturi pe care noi le-am acumulat: gânduri și dorințe inferioare, și tot soiul de prostii mincinoase. De aceea, pentru moment, ele sunt acoperite de murdării: niște pietre prețioase ce trebuie curățate. Atât timp cât omul nu se gândeste să se purifice, toate impulsurile, toate elanurile, toate puterile venite de la Cer vor fi fi deformate.
Iubirea este viață divină care coboară în regiunile inferioare pentru a le invada, a le udă, a le însufleti. Este aceeași energie că energia solară, aceeași lumina, aceeași căldură, aceeași viață, dar venind pâna la noi, asemenea unui fluviu, ea se încarca cu impurități din regiunile pe care este obligată să le străbată. Ea a tâsnit pură și cristalină din vârful munților, dar a devenit de nerecunoscut din cauza coborârii ei în straturile inferioare, printre oamenii care consideră iubirea numai un mijloc de obținere a plăcerii sau de perpetuare a speciei.
Apare atunci următoarea problema: deoarece este o energie divină, cea mai puternică, esențială, cum să o facem din nou la fel de pură cum era la început, la izvorul ei?…. Trebuie mai întâi să știm că iubirea are mii de grade, de la cel mai grosier la cel mai subtil și că putem parcurge aceste grade. Puteți face o lucrare asupra voastră însiva, printr-o gândire trează, printr-o atenție susținută, printr-un control inteligent, pentru că această energie să redevină la fel de limpede că lumina soarelui și să acționeze benefic peste tot pe unde trece, în loc să demoleze și să distrugă. Există deci câteva reguli de cunoscut, dar pentru a le aplică nu trebuie să așteptați să va țineți prietenă în brațe când va iubiți. Trebuie să învatati această în activitățile zilnice, cu mult timp înainte că procesul iubirii să se declanșeze.
Să luăm un exemplu. Trebuie zilnic să va hrăniți. Așezați la masă, nu înghititi tot ce se află pe farfurie, faceți o triere. Fie că este vorba despre scoici, peste, brânza, legume sau fructe, există mereu ceva grosier sau indigest de spălat sau de aruncat. Omul își selectează hrană, fiind mai evoluat decât animalele; acestea nu o fac. Dar când este vorba despre sentimente și gânduri, el nu face nici o selecție, înghite tot. De ce? De ce îndragostitii, când doresc să se îmbratiseze, nu s-au gândit mai întâi să elimine impuritățile din ceea ce vor ‘mânca’? Adesea în sentimente, în sarurile lor, ei au lăsat să pătrundă germeni ai bolii și morțîi pe care inconștiență lor nu le-a permis să îi vadă și să îi elimine. Da, moartea se strecoară în iubirea inferioară, iubirea prostească în care nu există nici conștiința, nici stapânire, nici lumina. Iar această iubire este peste tot cântata, lăudată, slavita! Nimeni nu cunoaște o altă iubire, iar dacă vorbiți despre această, veți fi priviți că niște nebuni.
Totul începe cu nutriția. Înainte de a va așeza la masă va spălați pe mâini, iar în trecut seobisnuia chiar să se facă o rugăciune pentru a-l invită și pe Dumnezeu la masă. Poate că mai există unii țărani care mai practică acest obicei, dar oamenii cultivați au eliminat aceste tradițîi. Iată unde inteligență și cultură îi conduc pe oameni!…. A-ți spală mâinile și a-L invită pe Dumnezeu la masă ta erau practici care conțineau un sens profund, iar Inițiațîi care le-au adus vroiau să spună discipolilor lor: ‘Tot la fel, înainte de a iubi o ființă, înainte de a o ține în brațe, invitați-i pe îngeri la ospăț; dar spălați-va mai întâi mâinile, adică purificați-va, străduiți-va să nu o murdăriți, să nu îi transmiteți bolile, descurajarile voastre, tristețea voastră.’
Priviți cum se petrec în general toate acestea: băiatul este nefericit, darâmat, și are nevoie pentru a-și reveni să-și îmbratiseze iubita; oare ce îi poate aduce el? El ia tot: forțele ei, bucuria, inspirația ei, iar în schimb i-a oferit numai niște murdării! El nu trebuia să o îmbratiseze în acel moment, ci să spună: ‘Astăzi sunt neputincios, necăjit, murdar; mă voi pregăti deci, mă voi spală și când voi fi în stare bună, îi voi aduce bogăția mea.’ Nimeni nu se gândeste niciodată astfel, dar în viitor, când întelegem cum stau lucrurile, vom fi rușinați și scârbiti să vedem cât de urât i-am iubit pe ceilalți. Veți replică: ‘ Dar toată lumea o face: când ești trist, ai nevoie să fii îmbarbatat.’ Dar dacă întreaga lume este inconștiență și egoistă, de ce să fiți și voi la fel? în viitor toți vor învata să iubească că soarele, că îngerii, că marii maeștri care în iubirea lor nu știu să ia, ci numai să dea mereu.
Există zile în care sunteți necăjiți; în acele zile stați la distanță de iubita voastră, altminteri legea va va întreba de ce ați furat-o. Oamenii sunt extraordinari: atunci când se simt bine, ei își împart bogățiile tuturor, dar când sunt nefericiți, disperați, îi jefuiesc pe cei iubiți. Ei se poartă că niște hoți, da, că niște adevărați hoți.
Prima regulă deci pentru iubire, că și pentru nutriție, este de a nu va hrăni cu ce se află în față voastră fără a face în prealabil un triaj. Pentru această trebuie să știți să faceți diferența dintre un sentiment și altul: un sentiment egoist și un sentiment dezinteresat; un sentiment care limitează și un sentiment care eliberează; un sentiment care perturbă și un sentiment care armonizează…. Dar trebuie să fiți vigilenți pentru a putea diferenția sentimentele. dacă sunteți conduși de un elan orb și atenția va este adormită, nu va veți află la granița pentru a vedea dacă dușmanii s-au strecurat că să va mineze împaratia. Vigilența, atenția, controlul sunt necesare pentru a nu fi răpuși. Or, în iubirea lor, oamenii nu fac decât să se lase răpuși. Marea iubire pentru ei înseamna să își elimine gândul, conștiința, să se îmbete. S-ar părea că dacă nu ești beat, trăiești mai puține senzații! Dar ce știu ei? Oare au încercat ei să fie vigilenți, să facă această selecție și să se lege la curenții superiori pentru a vedea câta bucurie vor simți și câte descoperiri vor face? …. Fiindcă nu au încercat niciodată, cum pot ei să se pronunțe?
Iubirea inferioară, iubirea pasională aduce moartea. Astrologia o poate confirmă. Zodiacul despre care ne vorbesc astrologii este o carte vie, în care Inițiațîi citesc marile adevăruri ale vieții și morțîi, iar această carte se află aici, reflectată în tot ce se găsește pe pamânt. Cele douăsprezece constelații au creat, au modelat toate formele de existența pe pamânt. Dacă dorim să rezolvăm o problema filozofică, trebuie să ne adresăm acestei mari cărți a naturii care se află în înalt, Zodiacul. Să urmărim acum această chestiune a iubirii și morții și să îl întrebam pe Zodiac care sunt semnele care vorbesc despre iubire. Multe semne ne pot răspunde, dar în special Taurul și Balanță, fiindcă ele sunt domiciliile lui Venus. Taurul reprezintă fecunditatea naturii, iubirea este acolo înca primitivă, senzuală. Boul Apis, care era un simbol al fertilității, era adorat de egipteni tocmai pentru a putea atrage forțele constelației Taurului și a le fixă pe boul Apis, astfel că pamântul să dea recolte îmbelsugate. Prin ceremonii magice, preoții egipteni reușeau să determine acest belșug. Celălalt domiciliu a lui Venus, Balanță, reprezintă dimpotrivă o iubire mai pură, mai înalta. Această nu înseamna că toți cei care îl au pe Venus în Balanță manifestă o iubire spirituală și divină (în realitate există multe alte elemente negative ce pot fi luate în considerare), dar în general Balanță este semnul iubirii spirituale, sensibilă la frumusețe, la poezie, la muzică. Iubirea Taurului are nevoie să atingă, să guste, în timp ce aceea a Balanței se mulțumește să asculte, să privească.
Dar aceste semne ale Taurului și Balanței trebuie să fie studiate în legătură cu semnele opuse: opusul Taurului este Scorpionul, iar opusul Balanței este Berbecul. Scorpionul este legat de organele genitale, ceea ce subliniază înca natură senzuală a Taurului, și el reprezintă a opta casă astrologică, casă morțîi, ceea ce arată limpede că, în iubirea primitivă în care omul înghite totul fără discernamânt, se strecoară germenii morții, mai întâi discuțiile, diferențele de vedere, apoi războaiele, revoltele, distrugerea. În timp ce semnul Balanței este legat de Berbec care reprezintă capul, adică îndrazneala, curajul, dorința de a avansa, de a explora, de a urcă pe înaltimi, de a se depăși, a se sacrifică. Berbecul reprezintă germinarea, tot ce crește, tot ce trăiește. Dacă o plantă crește, înseamna că în ea se produce deja o iluminare, un discernamânt: elementele morții sunt aruncate, viață tâsneste și circulă.
Deci, Berbecul legat de Balanță reprezintă iubirea spirituală în care gândul vigilent încearca să oprească pătrunderea impurităților. Berbecul este primul semn al zodiacului, semnul primăverii, epoca în care totul renaște. El reprezintă iubirea, iubirea soarelui, iubirea spirituală a unui Inițiat care începe să tasneasca asemenea luminii, căldurii, vieții. Această iubire este pură fiindcă gândul este acolo prezent. La granița există vameși care nu lasă să pătrundă elemente nocive. În momentul în care va îmbratisati iubita, gândul vostru este vigilent, observați exact ce se petrece în voi și în ea, va legați de Inteligențele Sublime, faceți descoperiri, va aflați în lumina, deveniți puternici. Oare merită să sacrificați toate aceste achiziții: puterea, bucuria, iluminarea, pentru câteva mici furii sau beții?
Dacă înainte de a va ține în brațe ființă iubita, va legați de Divinitate, exact cum înainte de masă îl invitați și pe Domnul să participe la ea, dați acelei ființe niște elemente divine pe care ea nu le-a primit niciodată. Iar sufletul ei va va fi veșnic recunoscător fiindcă iubirea voastră a fost dezinteresată: ați dorit să o luminați, să o însufletiti, să o legați de lumina, de Mama Divină și numai această iubire este constructivă. Veți spune: ‘Da, dar cum putem fi fericiți amestecând lumina și pe Mama Divină în iubirea noastră? Este imposibil!’ Dimpotrivă, numai datorită lor veți fi fericiți, deoarece iubirea voastră va fi durabilă. Nu veți fi amarâti, nici plictisiți, nici geloși, nici neliniștiți: numai iubirea dezinteresată va ferește de necaz. Altminteri, va asemănați cu un hoț care a furat bani pe undeva; pe moment el jubileaza, dar în curând nu înceteaza să se întrebe: ‘Oare am fost văzut? Oare am fost urmărit? Oare voi fi găsit?’ Și liniștea dispare. Nici în iubirea inferioară, egoistă nu ești liniștit. Cineva va spune: ‘Ba da, eu sunt perfect liniștit.’ Înseamna că sunteți un animal. Animalele sunt mereu liniștite. Priviți o pisica: cu câta liniște își linge ea buzele atunci când se aruncă asupra șoarecilor! Dar atunci când ești ceva mai mult evoluat, nu mai poți avea aceea liniște.
Chiar dacă nu sunteți de acord, doar cunoscând adevărul, soluția ideală a problemei, faceți deja un progres și chiar dacă nu ajungeți la mari revelațîi, este totuși ceva. Din moment ce cunoașteți un adevăr, el lucrează deja în voi însivasi va apropiați din ce în ce mai mult de el. Dacă nu îl cunoașteți, desigur că nu îl veți atinge; dar dacă îl cunoașteți jumătate din drum este deja străbătut, fiindcă va legați de acea imagine de perfecțiune ideală, poetică. Iată mari posibilități pentru voi în perspectiva, deși mai ramân înca multe alte lucruri de dezvoltat.
Problema iubirii se va pune în față generațiilor viitoare. Toate celelalte chestiuni vor păli și întreaga lume se va ocupă numai de această problema vitală, iubirea: cum să iubești, cum să devii o divinitate prin iubire. Fiindcă iubirea este Dumnezeu, Dumnezeu este iubire. Dacă omul are niște legături corecte cu iubirea, el are niște legături corecte cu Dumnezeu Însusi.
Atunci când iubiți pe cineva, nu va întrebati niciodată cum îl iubiți: Rostiți: ‘Eu îl iubesc, eu îl iubesc….’ Este sigur că îl iubiți, nimeni nu se îndoieste, dar nu va puneți întrebari despre natură acestei iubiri, fiindcă fiecare poftă nemăsurată, dorința sau nevoie o denumiți iubire. Din moment ce există un sentiment, trebuie să îi cedați, iar raționamentul este interzis: intelectul tace; în față inimii care este ocupată să iubească, intelectul nu are vreun cuvânt de spus. Inima spune: ‘Taci! Eu vorbesc, iubirea vorbește, ce ai tu de spus?’ În realitate, dacă gândul și sentimentul colaborează, iubirea s-ar manifestă sub niște forme și culori mult mai bune. Cu cât o ființă este mai puțîn evoluată, cu atât mai mult ea cedează în față insistenței iubirii sale fără să se întrebe dacă este dezinteresată, pură sau folositoare.
Din moment ce iubește, ea nu mai are nevoie să judece; iată de ce apar atâtea române, piese de teatru și filme care povestesc aventurile celor care iubesc. De altfel,dacă nu ar avea aceste subiecte subiecte ce s-ar face jurnaliști, regizori?…. Datorită iubirii, câte materiale, câte posibilități minunate nu apar în privința disperarilor, a răzbunărilor, a asasinatelor!…. Este interesant, este vast, este amuzant, există de lucru pentru toată lumea chiar și pentru cei care confecționează sicrie, chiar și pentru pompieri. Undeva un om a dat foc pentru a se răzbună fiindcă nu i-au fost îndeplinite dorințele, și se aud soneriile, sirenele, claxoanele: ‘Bing-bang, bing-bang’ și toată lumea se îndeparteaza pentru a face loc pompierilor care vin să stîngă focul aprins de un îndragostit natâng!
În cele mai mari sanctuare inițiatice ale trecutului, în Mistere, se învata că iubirea este singură a adevăratei perfecțiuni, a adevăratei eliberări. Dar ce observăm acum? Tocmai contrariul: în manieră lor de a întelege și a manifestă iubirea, oamenii se înjosesc, se limitează, iar dacă învata ceva, acesta este Infernul, tulburările, geloziile, revoltele. Ei învata, da, dar latura negativă, fiindcă fiecare se gândeste numai la sine însusi și caută numai să se satisfacă batndu-și joc complet de ce i se va întâmpla celuilalt: acesta este distrus, viață îi este tulburată, i se răvășește viitorul, frumusețea, onoarea sau situația să, nu mai contează, numai pentru a potoli foamea celuilalt. Așa merge lumea!
Oare oamenii au studiat, s-au instruit în Știință Inițiatică pentru a discerne natură patimii ce îi macină, nivelul ei vibrator, și categoria în care ea poate fi clasificată: divină, umană, infernală, egoistă, dezinteresată, frumoasă, urâta?…. Nu, ei au o necesitate, este tot ceea ce îi preocupă. Ei se aseamănă înca cu animalele, și chiar mai rău, deoarece acestea își urmează instinctul speciei și numai în perioade bine determinate ale anului, în timp ce oamenii sunt obsedați zi și noapte de senzualitatea lor, dându-i acesteia forme destrabalate și vicioase pe care nici natură însasi nu le-a prevăzut.
Pentru a acționa mai bine, omul este obligat să judece, să-și pună întrebari, să se analizeze. El își va spune: ‘O iubesc pe această față, este clar, dar ce îi va aduce iubirea mea? Oare o va ajută să progreseze, să devină mai lubera, sau îi va complică existența?’ Dar el nu judecă, iar atunci când apare un copil, o părăsește fără să se preocupe să știe cum se va descurcă singură pentru a crește acel copil acel copil. Dar o față, la rândul ei, se gândeste oare adesea la viitorul băiatului pe care încearca să îl seducă? Ea va dezlănțui în el cele mai joase instincte – fiindcă femeile posedă puteri magice care îi trezesc și pe cei mai insensibili – iar apoi, sărmanul băiat nu va mai fi niciodată liniștit. Dar ei îi este totuna: ea este mândra de victoria să, această îi dovedește că are farmec.
Discipolii învata să se gândeasca mai mult la partenerul lor. De altfel, fiindcă au învatat legile încarnarii și ale karmei , ei știu că dacă nu acționează corect în această viață, vor fi obligați să coboare din nou pe pamânt pentru a-și repara greșelile, adesea cu prețul unor mari suferințe. Pentru a evita cele mai mari nenorociri, ei se străduiesc deci să-și să-și iubească soțul sau soția într-o manieră mereu mai nobilă, mai dezinteresată, în loc să se distrugă fără încetare, să încerce să se elimine reciproc, să-l domine pe celălalt, să profite de el: nici o întelegere, nici o concesie, un egoism formidabil! Soția nu dorește niciodată să fie în situația soțului ei, ea protestează, critică, este arțăgoasă…. Iar el vrea să îi ia totul, să o folosească, să o aservească….
Bărbații și femeile trebuie să se străduiască să se înteleaga și să se stimeze fiindcă au o lucrare de făcut în comun. Soțul trebuie să-și spună mereu: ‘Ia să văd dacă soția mea este fericită, dacă nu îi lipsește ceva, dacă nu i-am promis ceva și nu m-am ținut de cuvânt.’ Iar soția trebuie să-și pună aceleași întrebari. Atunci când se vor obișnui să lase deoparte, pentru câteva minute numai, punctul lor de vedere, ideile preconcepute, câte lucruri nu li se vor revela! Orizontul lor se va largi, un câmp de activități extraordinare se va deschide în față lor…. Altminteri, să nu mai vorbiți despre soți și soțîi! Toți au aceleași tendințe: să posede, să păstreze, să aservească. Iată de ce este preferabil în anumite cazuri să nu va căsătoriți: pentru a fi liberi să îndepliniti o anumită lucrare, și în loc să faceți numai o singură femeie fericită (ceea ce este de fapt imposibil!) veți face fericită întreaga omenire.
Veți spune: ‘Cum? Nu putem să facem o femeie fericită?’ Nu, este mai ușor să faceți fericită lumea întreaga decât o singură femeie. De ce? Deoarece, orice ați face pentru ea, o femeie nu va fi niciodată satisfăcută. După moartea soțului ei, da, ea îi va recunoaște calitățile, dar atât timp cât sărmanul de el trăiește, este un imbecil, un incapabil, vecinul este mereu mai bun, el îi cumpără tot soției sale: o mășînă, un frigider, o mașînă de spălat, bijuterii, blănuri…. Chiar dacă v-ați da peste cap, nu veți mulțumi niciodată o femeie!
Să nu va gânditi acum că trebuie să va separați de soția sau de soțul vostru. ‘Da, dar după tot ce am aflat, putem trage această concluzie.’ Deloc. Este bine să va căsătoriți și să aveți copii, numai că trebuie să considerați lucrurile într-o manieră corectă. Soția să considere că soțul ei este un aspect al Tatălui Celest, desigur un aspect puțîn neîndemnatic și deformat pentru moment, dar în loc să se plânga mereu de el, să-și pună mai bine în minte această idee: ea îi va acceptă mai ușor defectele și va trăi fericită cu speranța că îl va vedea într-o bună zi devenind o divinitate. Evident, în ateptarea acestui viitor fericit vor există câteva inconveniente de suportat, dar ea trebuie să-și spună: ‘Mi-am întâlnit soțul fiindcă l-am meritat datorită celorlalte încarnari ale mele, fiindcă în lume există o justiție. Trebuie deci să îl accept în această viață, iată o ocazie să învat, să mă îndrept’, și astfel, în loc să contracteze noi datorii dorind să se elibereze, ea le va șterge pe cele vechi. Dar dacă ea se poartă greșit, datoria crește și se va întâlni din nou cu același soț într-o altă încarnare pentru a repara sub aceeași formă sau altă.
Merită deci să acceptăți această filozofie că să va eliberați. Soțul se poate întreba și el: ‘De ce, din trei miliarde de femei, am întâlnit-o tocmai pe ea?’ Judecând, va întelege că nu a fost întâmplator. Existau atâtea altele…. și totuși numai ea! Ei bine, tocmai datorită acestei femei el va face o lucrare interioară, va dezvoltă anumite calități și virtuți. Dar oamenii nu judecă astfel fiindcă nu sunt instruiți asupra reîncarnarii, a legii cauzelor și a consecințelor, a karmei….
Trebuie de asemenea adăugat că, considerându-și soțul că manifestarea Tatălui Celest, soția să se leagă deja magic de Tatăl Celest. Va închipuiti că această nu da nici un rezultat? Ei bine, va înselati, fiindcă în acel moment calitățile Tatălui Celest încep să se reverse asupra soțului, iar acest om cumsecade începe să se schimbe, fără să știe măcar de ce. Pentru că soția să, iubindu-l, spunându-i: ‘Oh, tu ești frumos, ești inteligent, ești întelept!’ l-a legat de Tatăl Celest. Poate că el nu are aceleași calități, dar cuvintele lucrează în mintea să și el se străduiește în acest sens pentru a nu o dezamăgi. Astfel, această femeie, care este luminată, se îndreapta ea însasi prin propriile strădanii, transformându-și în același timp soțul.
Oamenii divortau mult mai puțin în trecut. Acum ei nu pot ramâne nici măcar câteva luni împreuna. Ei sunt mult prea personali, prea egoiști, fiecare luptând numai pentru sine însusi, iar dacă acest fenomen va continuă, în curând nu va mai există nici o stabilitate în familii. Aceia care sunt căsătoriți nu trebuie să se despartă fără să judece foarte bine, fiindcă adesea există și alte soluțîi decât divorțul. Cât despre cei care nu sunt căsătoriți, să nu se gândeasca să o facă, să studieze mai întâi bine problema, fiindcă este de preferat să nu divorțeze după ce s-au căsătorit. Trebuie să învete cum să trăiască o viață familială model în armonie și în iubire.
Un cuplu, el deja căsătorit, tată a doi copii, dorea să divorțeze pentru a se căsători cu tânara care îl însotea. I s-a spus: ‘Trebuie să ști că există două cai: prima este a plăcerii și a satisfacției personale în care nu sunteți preocupat de ceilalți; dacă vreți să porniți pe ea – închipuindu-va că veți fi fericit – veți fi obligat să încalcati anumite legi. Mergând pe această cale urmată de cei slabi, egoiști, senzuali, va veți încarca de datorii și veți avea apoi remușcări, fiindcă v-ați bazat viitorul pe nefericirea altora. În definitiv, nu veți fi nici fericit, nici satisfăcut, fiindcă după puțîn timp ce ați intrat în posesia a ceea ce va doreați, va veți satură, apoi veți regretă. De aceea sfatul este de a urmă a două cale, cea a măreției, a sacrificiului, a renunțării, calea divină, pe care mulți au urmat-o, și urmărind-o au devenit niște ființe remarcabile. Pe această cale luminoasă a devotamentului și a împlinirii voinței divine, veți studia, veți judecă, veți combate, veți învata să depășiți toate aceste dorințe, aceste hartuieli, și veți deveni stapân pe situație, veți fi liniștit și biruitor.’ Iar pentru tânara: ‘Cum așa! Dintre patru, cinci miliarde de bărbați de pe pamânt nu ați reușit să gășiți unul care nu este căsătorit? De ce va agățați de o ființă deja căsătorită pentru a despărți și a distruge o întreaga familie? Ați fi fericită într-o bună zi? Trebuia să îl lăsăți în pace.’ ‘-Dar ne iubim!’ – Da, se știe despre această iubire deja, trebuie să sfârsiti cu acest fel de iubire.’ Soțul trebuie să știe: ‘Dacă va urmați dorința, veți reveni într-o altă reîncarnare să plătiți datoriile contractate față de soția dumneavostră. Să presupunem că soția suferă că ați părăsit-o, că ea nu merită să o faceți, credeți oare că destinul va va lasă nepedepsit? Veți avea datorii de plătit și nu merită să va supraîncarcati în acest fel.’
Acum aveți prilejul de a acționa corect pe baza acestei lumini, acestor învataturi nemaipomenite care vin în sprijinul binelui suprem al ființei.
Întreaga lume cunoaște asemenea hartuieli între parteneri. Nu există decât adultere, soțîi și soți înselati, și nimeni nu se gândeste că, facându-l pe celălat să sufere, se încarca cu o karma grea și va trebui să se reîncarneze pentru a repara răul făcut. Trebuie să judecați și să studiați înainte de a va lasă pradă tuturor hartuielilor naturii voastre inferioare.
Desigur, unii vor consideră că au un comportament impecabil, care trebuie să ramâna veșnic așa, și vor continuă să extragă din el o mare plăcere, fiindcă mâncând, bând, distrându-se, resimți totuși o mare plăcere, nu poți nega această. Dar lipsește tot restul, o întreaga dimensiune divină…. Pentru a evolua cu adevărat, fiecare trebuie să-și pună întrebarea: ‘Cum iubesc eu? Ce natură are această iubire? Care îmi sunt dorințele, năzuințele?’ și să încerce să înalte elanurile ce îl însufletesc pâna la expresiile și manifestările cele mai subtile și mai luminoase pentru a putea cunoaște în sfârsit viață veșnică.
Numai iubirea divină ocrotește iubirea umană
Multe căsătorii sfârsesc printr-un eșec și totuși, în străfundurile ființei lor, bărbatul și femeia continuă în ciuda a tot ce se întâmpla să hrănească speranța că își vor întâlni într-o bună zi sufletul pereche, că va fi minunat, divin, că vor trăi împlinirea. De unde le vine această speranța? Din această cunoaștere ascunsă profund în fiecare ființă, că în înalt, în lumea divină, uniunea celor două principii celor două principii masculin și feminin se realizează în cea mai mare puritate, în cea mai mare splendoare. Unindu-se foarte jos, bărbatul și femeia nu găsesc ceea ce caută. Uneori, o secundă, ei gustă o senzație de extaz, de unitate aboluta. Din nefericire, această se întâmpla foarte rar și ei descoperă mereu că sunt două ființe diferite, separate, și că speranța lor nu era decât o iluzie. Dar dacă ei sunt decepționați, înseamna că nu au înteles adevărul despre adevărată căsătorie. Adevărată căsătorie este atunci când bărbatul și femeia se unesc cu sufletul și spiritul lor în puritate și lumina. Atunci da, fericirea este posibilă și tot ceea ce ei nădăjduiesc se realizează pe deplin.
Oamenii poartă aceste adevăruri ascunse profund în ei însisi, și ei nu se înseala în credințele sau aspirațiile lor, ci în căutări. Eroarea lor este că au uitat de existența în univers a unei Inteligente Sublime care este de o bunătate, de o generozitate, de o iubire fără egal. Ea ne-a dat totul: viață, corpul, sănătatea, hrană, apă, aerul, soarele, florile, fructele și bogațîi atât de imense încât nu le putem enumeră pe toate. Dar pe această Cauza Primordială, pe această Ființă Divină care ne susține și este gata să ne dăruiască viață veșnică, știință, puterea, victoria definitivă, omul o uită și își închipuie că-și va găși fericirea, forță, sănătatea, satisfacția să totală într-o creatură din carne și os, limitată, neștiutoare, slabă, plapânda, bolnavă. Ce s-a întâmplat oare în mintea oamenilor că să ajungă să iubească cu toată forță, din toată inima, cu toate puterile și gândurile lor, o persoană slabă care nu le poate aduce decât suferință, regrete, poveri?…. Cum au putut uită într-adevăr esențialul?
Veți obiecta: ‘Această Ființă despre care spuneți este atât de îndepartata! Este că și cum Ea nu ar există: nu o putem nici vedea, nici auzi, nici atinge, în timp ce putem să vedem, să atingem, să mângâiem această ființă umană bine îmbracata, bine machiată, bine parfumată, care este reală.’ Vedeți cum explică oamenii preferință pentru o ființă atât de limitată, săracă și neștiutoare pentru a-și umple viață, mai degrabă decât pe Creatorul tuturor lumilor, fără să va gânditi că însasi sufletul și spiritul vostru vor fi contaminate de această ființă preferată pe care ați așezat-o în inima voastră.
Întelegi bine, această nu înseamna să nu mai iubiți niciodată nici un bărbat sau nici o femeie, ci numai să nu îi plasați pe primul loc. Atunci când l-ați așezat pe Dumnezeu în inima voastră, dacă mai ramâne puțîn loc undeva în planul fizic, un loc într-un pat, veți putea acceptă o altă creatură că să va alunge singurătatea. Dar primul lucru este să recunoașteți, să iubiți, să apreciați Ființă tuturor ființelor, pe Acela care distribuie totul. Fie că în sufletul vostru să se afle mai întâi Splendoarea splendorilor, Lumina luminilor, și apoi dacă doriți, luați pe altcineva, nu există nimic de obiectat. Dar nu plasați niciodată pe primul loc un bărbat sau o femeie, pentru că totul va fi fără cap și coadă!
O adevărată ființă îl așează mai întâi pe Dumnezeu în inima să, în sufletul, în spiritul sau, apoi caută creatură care este cea mai capabilă să îi amintească de Creator: el se oprește lânga ea, o ia că o colaboratoare în planul fizic fiindcă simte ceva în ea care îl apropie de Izvorul Divin; ea este o mesagera care îi vorbește despre Cer. În acel moment da, lucrurile stau altfel. Dar să va îndragostiti de cineva care nu va amintește de Domnul, care nu va luminează, nu va purifică, nu va înnobileaza deloc, și care va introduce în voi chiar dezordinea, gelozia, cruzimea, distrugerea, este lipsit de sens!
Există multe persoane înlantuite de creaturi care le tăiau legătură ce Cerul, le împiedicau să se lege de lumea divină, să se roage, să mediteze, și chiar să fie bune. Aceste persoane se lăsau înghitite prostește fără măcar să distingă în ce prăpastie vor cădea după o vreme. Ei da, ele nu aveau nici un disceramânt, nici un criteriu! Noi nu suntem împotriva căsătoriilor, asocierilor, prieteniilor, schimburilor, dar înainte de a va angaja în ele, trebuie să aveți câteva cunoștințe. Să uitați acest izvor de iubire la care va puteți potoli setea zi și noapte pentru a va simți în sfârsit copleșiți, să nu lucrați că să va legați de el, ci să căutați apă în niște mlaștini, în niște bălți, în speranța că veți fi încântati și împliniti…. iată o nebunie!
Atunci când ați studiat Știință Inițiatică, când știți să va potoliți fără încetare setea la Izvorul inepuizabil de lumina, de iubire, de bunătate, de generozitate, în acel moment, da, puteți merge lânga creaturi să le ajutăți, să le luminați, să le însufletiti. Dar este de neînteles să nesocotiti această realitate sublimă, să va separați de ea pentru a va aventură în mlaștini unde mișună mormoloci și tot felul de gânganii. Și totuși, cei mai mulți oameni procedează în acest mod; ei nu se gândesc decât să se înnoroieze în mlaștini, și apoi îi vedem smulgându-și părul, tipând, cautând să se elibereze fără să știe cum, iar într-un final ei se bat, se omoară.
Trebuie să învatati, mai întâi, lânga aceia care știu, și numai după aceea să va decideți să va construiți propria viață. dar oamenii ramân niște ignoranți și se năpustesc în aventuri pasionale, prostești, deoarece toată lumea acționează astfel. De ce trebuie să imităm întreaga lume? Dacă procedăm că întreaga lume, vom avea neplăceri de la întreaga lume, vom fi nefericiți, săraci și bolnavi că întreaga lume. Oare această este o viață minunată?…. Nu trebuie să imitați întreaga lume, ci să urmați sfaturile puținilor inițiați, întelepti care au trăit pe pamânt și care au descoperit sensul viețîi, lumina, adevărul, libertatea și pacea. Aceste ființe va pot ajută, ele cunosc metodele și posedă mijloacele.
Amintiți-va deci: atât timp cât nu căutați iubirea la Izvor, mulțumindu-va numai cu niște mici concentrări, câteva picături întâlnite din întâmplare și nu foarte limpezi și transparente, veți fi nefericiți și nu veți găși iubirea. Dar dacă o căutați acolo unde ea se află, în lumea divină, în Dumnezeu Însusi, ea va va vizită mereu, va va potoli mereu setea. O veți simți, o veți bea, o veți mânca și veți fi satisfăcuți fără încetare. Veți fi chiar uimiți și veți spune: ‘Ce s-a întâmplat? Eu nu am nici soție, nici copii, și această iubire izbucnește în mine!’
Beți mai întâi iubirea la Izvorul Divin, iar apoi, dacă doriți, căutați-o peste tot unde s-au depus câteva picături din această iubire, dar ea va fi atât de slabă, de săracă în comparație cu Izvorul! Ce putem face cu câteva picături de rouă? Veți spune: ‘Să le bem, să ne desfățam!’ Da, dar a două zi când veți caută din nou alte picături, nu veți mai găși nimic. Va închipuiti că ați găsit iubirea fiindcă într-o zi o față va surâde, va îmbratiseaza și va jură iubire veșnică. Dar a două zi ea va fulgeră cu privirea, deoarece a găsit pe altcineva. Iubirea umană este atât de schimbătoare! De aceea înteleptii beau direct de la izvorul inepuizabil al iubirii divine; zilnic ei își potolesc setea fără încetare și atât de mult încât le pot potoli setea și altora. De ce să uitați această bogăție inepuizabilă pentru a cerși un strop de iubire pe undeva, câteva cuvinte, câteva priviri, câteva surâsuri, câteva săruturi, gândindu-va că veți fi satisfăcuți? Astăzi v-ați săturat, dar mâine va va fi din nou foame și sete….
Să nu începeti să va justificați spunând că aveți nevoie de iubire…. cine nu are? Credeți că sunteți singurii? Poate că alțîi au mai mare nevoie de ea. Trebuie să învatati unde să o căutați că să o gășiți. Este o diferența minoră, nesemnificativă, dar care face întreaga diferența!
De ce să va legați de niște oameni care nu au nici lumina, nici credință, nici speranța, nici iubire de Dumnezeu, nimic: ei sunt că niște pietre, și voi deveniți apoi la fel că ei! Ce pot face două pietre împreuna? În orice caz, nu să construiască o casă; ele se ciocnesc din cauza intemperiilor, și poate că din când în când vor tâsni câteva scântei, atâta tot. Înainte de a va lega de o ființă, trebuie să vedeți ce posedă în mintea și sufletul ei, iar dacă nu are mare lucru, să nu va legați de ea, cu excepția cazului când aveți o enormă credință, speranța, iubire, căldură, bunătate, răbdare și bunăvoința. Dacă este cazul, legați-va, căsătoriți-va, nu pentru a aștepta ceva de la aceea ființă comună și palidă, ci pentru a o reînsufleti, a o ajută, a o lumina. Atunci da, gestul vostru este divin.
Din nefericire, căsătoriile nu se fac în general în acest scop. Chiar dacă celălalt este sărac interior, i se mai ia ceva, pentru siguranță, pentru protecție, și după o vreme cei doi devin la fel de săraci. Judecați deci: dacă doriți să faceți cu adevărat un sacrificiu și sunteți sufucient de înarmat că să rezistați, căsătoriți-va, sacrificiul vostru va fi luat în considerație și numele vostru înscris în cartea viețîi. Lumea invizibilă va fi încântata să vadă că vreți să dați fără să așteptați nimic în schimb, și va fi o binecuvântare pentru partenerul vostru, deoarece veți reuși să îl însufletiti, să îl purificați, să îl faceți să trăiască mai bine. Este demn, este nobil, este măreț.
Se întâlnesc asemenea cazuri de generozitate și sacrificiu, mai ales printre femei. Din nefericire, dorința de a salva pe cineva nu este suficientă, și adesea ele nu reușesc, fiindcă nu au cunoștințe, nici metode, nici rezistență fizică. Este necesară o cunoaștere, mijloace, metode pentru a salva un alcoolic sau un drogat, altminteri el va fi cel mai puternic, și nu numai că nu se va schimbă, dar își va distruge soția. De câte ori s-a întâmplat că unele femei bine inspirate pentru a salva un bărbat de la băutură au murit de tristețe! Soțul își petrecea nopțile la cârciuma și la întoarcere le bătea. Nu este atât de ușor să salvezi pe cineva; trebuie să fii foarte puternic că să reziști și să continui pâna învingi. Nu trebuie să va supraestimati capacitățile, ci să va măsurați forțele și dacă observați că ele nu sunt prea mari, nu va angajați, mulțumiți-va să va rugați Cerului pentru acea nefericită csterereatura pe care o iubiți. Pentru a va angaja voi însiva trebuie să fiți puternici, iar atunci când nu posedați mijloacele, este mai bine să nu faceți această experiență.
Reflectați bine la tot ceea ce ați aflat, deoarece este necesar că acest subiect atât de important că iubirea și căsătoria să fie foarte clar. Tocmai în acest domeniu oamenii eșuează adesea, se împotmolesc și își pierd întreaga moștenire celestă. Trebuie deci să gânditi corect. Mai întâi, trebuie să căutați iubirea care este Dumnezeu Însusi, să o introduceți în voi, și apoi, dacă va simțiți capabili să ajutăți pe cineva, puteți caută iubirea în planul fizic, dar să nu trăiți niciodată pe spinarea ei.
Dacă aveți noțiuni temeinice și corecte despre iubire, puteți să lucrați și să colaborați atunci cu forțele luminii. O bună întelegere a iubirii este absolut indispensabilă pentru viitorul vostru. Viitorul vostru depinde de concepția pe care o aveți despre iubire.
Bărbatul și femeia care se iubesc trebuie să fie conștienți că sunt o parte dintr-un mare Tot care nu înceteaza să îi alimenteze, altminteri ei se limitează, iar această limitare este foarte dăunătoare iubirii lor. Fiecare se aseamănă cu o sticlă din care celălalt bea, iar dacă nu sunt legați la Izvorul Divin, ei vor fi obligați să se separe în curând deoarece fiecare va epuiza conținutul celuilalt, și dacă nu mai există nimic, sticlă va fi aruncată. Pentru că sticlă să nu fie niciodată goală, ea trebuie legată la Izvorul Cosmic, și atunci va există mereu de băut, iubirea nu se va sfârsi niciodată.
Aici intervine știință magică a legăturii. Gânditi-va că ființă iubita este o creatură unică și că depinde de voi să o legați la Izvor. Femeia trebuie să-și considere iubitul că pe un aspect al tatălui Celest, iar bărbatul pe iubita să că pe un aspect al Mamei Divine, iar această manieră de a se aprecia îi va menține legați de Izvor; și din acest Izvor vor curge niște energii fantastice care vor veni să îi invadeze, să îi copleșească. Iubirea va oferă toate posibilitățile dar cum nu sunteți
luminați, în loc să legați ființă iubita de Cer, va agățați de ea fără să știți că astfel sunteți pe cale să o legați de Infern, că o închinati creaturilor distrugătoare. După o vreme, vedeți că această ființă decade, că își pierde lumina. A cui este greșeală? De ce nu ați lagat-o de Cer? Acum, deveniți neliniștiți, îngrijorati în privința ei, și totuși este foarte simplu, voi sunteți cei care ați legat-o de regiunile inferioare. Trebuie deci să o legați de regiunile celeste, să o proiectați foarte sus pentru că ea să poată bea, mânca, respiră. Iar dacă ea reușește să facă același lucru cu voi, în acel moment nu mai sunteți niște sticle, ci deveniți voi însiva izvoare.
Nu există vreun domeniu mai important că prietenia, iubirea, afecțiunea, și aici este nevoie de cea mai multă lumina. Când iubim pe cineva, nu trebuie să ne gândim atât de mult la el, fiindcă uităm tot ceea ce este divin și sacru, și antrenăm ființă iubita în regiunile inferioare ale dorințelor și poftelor ei nemăsurate. Or, iubirea înseamna dimpotrivă să faci sacrificii, să te autodepășești, să realizezi ceva măreț pentru ființă iubita, și nu este ceva mai importnt decât să te legi de Izvor.
De acum înainte, când va veți apropia de ființă pe care o iubiți pentru a o strânge în brațe, gânditi-va să o proiectați spre Cer legând-o de entitățile sublime. Și chiar, în loc să strige iubirea cu numele ei: ‘Ioana, Dana….’, bărbatul se adresează Mamei Divine, iar femeia să procedeze la fel, adresându-se Tatălui Celest prin iubitul ei. În acel moment, în loc să-și limiteze schimburile la nivelul inferior unde nu se știe niciodată câte impurități se pot absorbi, bărbatul și femeia se leagă de Izvorul care este Dumnezeu, și ei devin niște asemenea unor lămpi, ei raspândesc fără încetare lumina. Trebuie mereu să va branșați la Izvorul perfecțiunii.
Un om plapând spune unei fete: ‘Dragă mea, te voi face fericită.’ Îl priviți: el este slab, neștiutor și nefericit, cum să o facă fericită? De aceea, în loc să caute pentru propria lor plăcere în bogățiile pe care Dumnezeu le-a dat: această viață, această căldură, această prezența, această iubire reciprocă, aceste emanațîi…. bărbatul și femeia trebuie să le folosească pentru a merge mai departe și mai sus. Legându-se unul și celălalt la Tatăl Celest și la Mama Divină, ei captează forțe în acele rezervoare inepuizabile, și beau de acolo o iubire pură, curată, și se simt luminați, întariti și fericiți.
Chiar dacă va aflăți în față unui necunoscut, fără să îi spuneți nimic, încercati să îl legați la izvorul luminii: doriți-i să înteleaga nouă viață, doriți-i să.și găsească pacea pe care nu a simțit-o înca. Sufletul lui va primi urările voastre de bine, și chiar dacă el nu le poate capta niciodată, ei bine, gândurile voastre bune se vor întoarce la voi, fiindcă tot ce nu își atinge țintă revine la acela care le-a trimis. Astfel, întreaga zi veți avea îndeletniciri chibzuite și, una după altă, fiecare zi va va înfrumuseta existența. Altminteri, o întreaga viață se va scurge, toată splendoarea viețîi se va pierde în mod inutil. Pentru un întelept există mereu de lucru, există activități care dau viețîi un sens de nedescris.
Considerați poate că ceea ce vedeți aici este ciudat. Nu toți pot întelege, dar există și cei care sunt pregătiți să înteleaga aceste idei și să le aplice. Cât despre ceilalți care aplică iubirea așa cum au făcut-o mereu…. vor vedea dacă aceatsa iubire va fi de lungă durata! de altfel, chiar și în căminele, în aparență, cele mai unite, în care din multe motive, soțul sau soția nu s-au despărțit niciodată de treizeci de ani sau patruzeci de ani, dacă îi întrebati, în realitate lor le-ar fi plăcut uneori să-și schimbe puțîn partenerul; atunci, în lipsa, ei și-au pus în secret în inima lor, el o vedetă de la hollywood, iar ea un cântaret fermecător….
Atunci când un bărbat și o femeie nu sunt branșați la izvor, iubirea lor nu este divină și nu poate dura. Toți vorbesc despre iubire, toți pretind că o cunosc, dar într-o bună zi își dau seama că în realitate nu au cunoscut înca adevărată iubire. Adevărată iubire este ceva care durează, care se află dincolo de moarte. iată cel mai mare secret. Cel mai mare secret este să știți, prin ființă iubita, că iubiți, că beți direct de la Izvor. Chiar la batrânete veți simți curgând prin voi niște energii de o asemenea prospețime, de o asemenea puritate, de o asemenea luminozitate, încât veți fi fără încetare încântati, unul de celălalt: nu va veți vedea nici ridurile, nici părul alb, ci numai un suflet și un spirit strălucind de frumusețe și tinerețe. În timp ce alțîi, care nu se alimeneteaza de la Izvor, se simt deja batrâni la optsprezece ani, blazați, și se despart, fiindcă nu mai există nici un strop în sticlă. Uneori chiar, ei apucă sticlă și o fac țăndări de pamânt!
Este o greșeală să credeți că iubirea umană poate dura veșnic. Ea este constituită dintr-o materie oxidabila, degradabila, și ea se descompune. Să nu aveți niciodată încredere în cineva care va spune: ‘Eu te voi iubi veșnic’; după o luna, două, el s-a îndragostit deja de altcineva. De altfel, este mai bine în general să nu va încredeti în promisiunile oamenilor: în momentul în care sunt puțîn amețiți de băutură, ei promit orice, dar trezindu-se, își schimbă opinia și spun: ‘Oare în ce stare mă aflăm când am făcut o asemenea promisiune?’ Câte nu spun sub influență unei emoțîi! Îndragostitii își fac la pat jurăminte, promisiuni, declarațîi neverosimile, dar ei se ceartă după câteva ore, se distrug. Cum să poți crede că iubirea umană este veșnică? Numai iubirea divină este veșnică. Alimentați-va de la ea și veți vedea că veți continuă să iubiți milioane și miliarde de ani fără să fiți niciodată plictisiți, obosiți, nici scârbiti, fiindcă ea este singură iubire care este mereu nouă, îmbietoare, încântatoare. Nu există cuvinte pentru a o exprimă.
Actul sexual din punct de vedere al Științei Inițiatice
Nu există în sine nimic rău în relațiile sexuale dintre bărbați și femei. Dacă ar fi fost cazul, de ce întreaga natură nu arată nimic altceva la toate speciile de la creația lumii? Dacă actul în sine ar fi fost reprobabil, cum l-ar fi tolerat natură, de ce Cerul nu i-ar fi exterminat deja pe toți cei care îl practică? Actul în sine nu este nici rău, nici bun; numai intenția pusă în el îl face criminal sau sfânt. Pentru a face o comparație, ce este mai important: robinetul sau apă care curge prin el? Robinetul poatze fi de aur, dar dacă apă care curge este murdară…. Ceea ce contează este că apă să fie pură. Or, o intenție rea este comparabilă cu apă murdară și o intenție bună cu apă cristalină și însufletitoare. Ceea ce contează nu sunt deci nici gesturile iubirii, nici organele, ci calitatea energiilor, a emanatiilor, a chintesentelor ce se degajă, natură tuturor acestor forțe psihice proiectate de bărbat și femeie atunci când se iubesc.
Atunci când un om nu a lucrat asupra să însusi pentru a se înnobila și purifică, când are intențîi egoiste sau necinstite, chiar dacă a așteptat să se căsătorească pentru a împlini acest act, el este vinovat. El va fi poate aprobat și aplaudat, familia să îi va pregăti un banchet, primăria și biserica îi vor oferi una dreptul și cealaltă binecuvântarea, dar natură îl va condamnă. Fiindcă ce va putea el comunica soției sale? Boli, vicii, influențe nocive, atâta tot. Chiar dacă întreaga lume îi aprobă acest act, legile naturii vii se vor pronunță împotriva lui deoarece el își murdărește soția. Și invers, întreaga lume va va reproșa poate că aveți relațîi sexuale fără să fiți căsătoriți, dar dacă ați revărsat Cerul în sufletul femeii iubite, toți îngerii în înalt vor fi încântati.
Binele și răul nu constau în respectul sau nu al convențiilor, ci în natură, calitatea a ceea ce aduceți. Cerul nu se preocupă să știe dacă uniunea dintre un bărbat și o femeie este legitimă sau ilegitimă după legile oamenilor, el se interesează de ceea ce ei își vor da mutual pentru binele lor, pentru înaltarea lor și pentru evoluția lor reciprocă. El se pronunță asupra acestor criterii fiindcă aici se află esențialul. Oamenii trebuie să lucreze asupra lor însisi, să se purifice, să se armonizeze, să se perfecționeze astfel că, dacă într-o bună zi vor avea un succesor, cerul să se manifeste prin el. Și chiar cei care, asemenea inițiaților, nu se căsătoresc, lucrează fără încetare să se purifice, să se lumineze pentru a deveni divinități fără să se preocupe de părerea anturajului lor care îi critică pe celibatari. De altfel, ei nu sunt în realitate celibatari.
În ceea ce privește sexualitatea, veți găși numeroase detalii în cărțile de medicină, de igienă sau de educație sexuală; există o numeroasă literatură care vorbește despre actul sexual din punct de vedere exclusiv anatomic, fiziologic sau ‘tehnic+, dacă doriți. Gășiți totul în acele cărți. Însa acest aspect nu ne interesează. Ceea ce este important, este latura spirituală a acestui act. Fiindcă iubirea nu este un amuzament, ea este o lucrare măreață, splendidă, de reconstrucție, de rezidire, de înviere, de divinizare.
Organele sexuale sunt rădăcinile ființei, iar dacă le folosim oricum, putem distruge întreaga ființă, deoarece rădăcinile sunt foarte importante, totul depinde de ele, totul vine de la ele. Aceste rădăcini colorează ansamblul personalitățîi, dau toate nuanțele unui temperament, unui caracter. Priviți numai diferențele ce există între bărbat și femeie. Multe manifestări ale viețîi lor fizice, afective, morale, intelectuale, își au originiea, rădăcinile lor în ceea ce numim ‘părțile intime.’ Aceste organe reprezintă un rezumat al bărbatului și al femeii.
În natură există obiceiul de a adună, de a reține, în timp ce bărbatul este prin natură să un risipitor. Toată lumea a remarcat-o, dar nu i se cunosc originile. În realitate, este foarte clar, dar oamenii nu știu să facă analogii. Caracterul femeii, caracterul bărbatului se explică prin conformația organelor lor sexuale. femeia reține, adună; rolul ei este de a strânge, de a păstra, de a conservă. Desigur, există deopotrivă și femei risipitoare, dar acestea nu sunt adevărate femei, sunt bărbați deghizați! Inteligență Cosmică a acordat deci femeii proprietatea de a atrage și a reține dintr-un motiv bine determinat: ea nu trebuie să împrastie, altminteri nu va există copilul. În timp ce bărbatul risipește, din punct de vedere al naturii este mai puțîn grav, mai există înca materii prime. Este nevoie de multe grăunte, de multe semințe pentru a recolta foarte puțîn. Bărbatul trebuie să fie generos pentru a se produce cel puțin o naștere, altminteri totul se va împrastia sau va cădea pe un teren neroditor. În timp ce, dacă femeia ar fi la fel de generoasă că bărbatul, ar apărea sterilitatea; de aceea ea păstrează cu mare grijă puținul pe care îl primește.
Aceste dispoziții fizice, a păstra la femeie și a risipi la bărbat, se regăsesc deopotrivă și în caracterul lor. Femeia are nevoie să țînă ceva în mâini, un soț și apoi niște copii. Atunci când ea nu îl poate reține pe bărbat și acesta scapă, ea se agață de copil. Cum acesta este foarte mic și îi cere protecție, ea este fericită fiindcă îl poate păstra. Dar imediat ce crește, acesta îi scapă deopotrivă, și ea devine din nou nefericită, deoarece în final nu posedă nimic. Această nevoie de posesie la femei complică totul. Veți spune: ‘Dar bărbatul nu vrea să posede?’ Nu, el vrea să ejaculeze – folosind o expresie mai vulgară – în planul fizic; pentru el posesia înseamna să profite, apoi să fugă. În timp ce femeia se gândeste mai întâi să îl înlantuiasca pe bărbat, și apoi să îi dea tot restul. Bărbatul spune: ‘Nu te îngrijora, vom aranja apoi totul; mai întâi să gustăm această.’ Dar femeia nu este proastă, ea știe că de îndata ce a gustat, el va pleca; de aceea ea spune: ‘Nu, mai întâi semnează aici’, și îl obligă să facă un contract, să-și ia un angajament.
Sexualitatea este un domeniu foarte bogat, foarte vast, poate fi privită – și a fost privită – din multe puncte de vedere: organic, fiziologic, psihologic, social, moral, religios. Dar ceea ce nu se cunoaște înca, este punctul de vedere inițiatic, deoarece acesta nu a fost înca revelat.
S-au făcut animite experiențe de către cercetători și medici, pentru a studia fenomenele fiziologice ce se produc în timpul actului iubirii. Cum există din ce în ce mai mulți oameni așa zis emancipați, lipsiți de prejudecăți morale, atunci când se caută voluntari pentru acest gen de experiențe, există sute care se oferă. Dar oricare ar fi cercetările, studiile și observațiile, ei sunt înca departe să găsească ceea ce Știință Inițiatică ne revela despre iubire.
Chiar dacă cunosc într-o bună zi toate reacțiile fiziologice în cele mai mici detalii, oamenii de știință nu vor cunoaște înca nimic despre iubire atât timp cât nu vor studia ce se petrece la nivelul radiațiilor, al emanatiilor, al proiecțiilor eterice, fluidice, subtile. Și de altfel, ei nu bănuiesc nici măcar că există astfel de fenomene. Ei bine, tocmai aceste fenomene sunt cele mai importante. Ceea ce este cel mai important în actul sexual este de a ști în ce direcție sunt proiectate energiile, ce vor produce în lume că distrugeri și pagube, sau că niște construcții și realizări, și cine își va însusi aceste energii. Oare nu sunt niște erupții vulcanice care vor cădea pe unii și vor îngropa orașe întregi – simbolic vorbind?…. Iată ce trebuie să cunoască bărbații și femeile; dacă ei urmăresc pur și simplu plăcerea, anumite entități inferioare crude și îngrozitoare, se vor hrăni cu aceste energii, acestea vor capta aceste energii și se vor desfată pe spezele lor.
Da, bărbațîi și femeile trebuie să știe că excesul lor de senzualitate va hrăni toate entitățile răufăcătoare care distrug și devorează umanitatea. Chiar și în cluburile de noapte sau în locurile de dezmăț, nici măcar nu va închipuiti câte entități există, chiar și ființe umane imateriale, suflete inferioare, care asista la banchet pentru a stapâni aceste energii. Da, oamenii care nu au putut să se potolească aici, când se aflau pe pamânt, frecventează acele locuri pentru a se hrăni cu emanațiile grosolane a celor ce se dedau la dezmăț.
Inițiații au studiat toate aceste lucruri de multă vreme. Dacă scopul iubirii este inferior, dacă bărbatul și femeia caută numai plăcerea, să știți că ei își vor deschide în sine o ușa prin care entitățile inferioare se vor fofila, și vor produce mari pagube, mari ravagii într-un timp foarte scurt! În timp ce iubirea spirituală alungă entitățile nocive, dar hrănește îngerii și arhanghelii care doresc, dimpotrivă, să salveze omenirea. Energiile iubirii sunt energii divine ce trebuie să se reîntoarca în lumea divină. Atunci când cei care se iubesc devin conștienți de acest adevăr, numeroase forțe inteligente din natură dirijează aceste energii și le folosesc pentru binele întregii omeniri, și chiar al întreg cosmosului, fiindcă acestea sunt energii vii, formidabil de vii!
Deci, scopul este acela care contează mai întâi, iar dacă bărbatul și femeia se unesc fiind conștienți de măreția acestui act, ei pot face o lucrare măreață cu aceste energii. Îngeri, entități superioare vor beneficia de aceste energii și vor ajută pe cele două ființe care se înfrumuseteaza și se întaresc fără încetare. Există o întreaga știință ce era cunoscută cândva în Egipt, în India, și îndeosebi în Tibet, iar aceia care puneau în practică aceste mari adevăruri ajungeau chiar să-și prelungească viață și să obțînă unele puteri, fiindcă puterea iubirii este cea mai formidabilă putere din lume. Nici o forță nu o poate depăși, nici măcar egală. Iubirea este atotputernică.
Ar fi mult mai bine pentru oameni dacă ar întelege că trebuie să se ocupe de suflet și de spirit și nu numai să-și satisfacă corpul fizic. Dar totul se face în favoarea trupului: ei îl admira, îl mângâie, îi vorbesc, îl îmbratiseaza, îl schimonosesc în toate felurile. Lor le este indiferent dacă sufletul și spiritul se vor află apoi în întuneric și suferință. Da, trebuie să ne oferim iubire, dar în regiunile superioare, în loc să ne întâlnim numai în corpul fizic, să ne excităm, să ne satisfacem și apoi să sforăim…. Dar nu dorim să ne înaltam, și în loc să fim conștienți de importantă actului sexual pentru evoluția noastră, ne grăbim, ne grăbim să ne înfundam în mlaștini, iar pentru cei lipsiți de imaginație există chiar o întreaga literatură ce prezintă posturile cele mai neobișnuite pentru a obține plăcere maximă.
Din nefericire, toți aceia care le practică nu își dau seama de forțele negative ce le atrag prin aceste posturi. Să luăm exemplu un magnet: cele două extremități ale sale sunt polarizate. Pentru a atrage un alt magnet, trebuie să așezăm polul nord al unuia către polul sud al celuilalt, deoarece polii de aceeași natură se resping. Ființă umană este și ea polarizată: picioarele și capul sunt doi poli diferiți, la fel că și partea stânga și partea dreapta, față și spatele corpului. Dacă va așezați spate în spate, este un lucru; iar dacă va așezați față în față, este altceva. Dacă se cunosc aceste nuanțe, ele pot fi utilizate în domeniul practic, chiar pentru vindecarea ființelor. În funcție de felul în care știm sau nu să ne polarizăm cu oamenii, cu pamântul sau cu întreaga natură, apar atracțîi sau respingeri, binefaceri sau anomalii. Iar când un bărbat și o femeie se distrează practicând pozițîi neobișnuite, atrag fără să știe forțe malefice, resping forțele binefăcătoare și tulbură astfel de fiecare dată ceva în ei.
Dar oare câti vor acceptă să se gândeasca la toate aceste probleme? Când este cazul să gusti plăcerea, nu mai există judecată! Dimpotrivă, toți sunt dispuși să se piardă, să se distrugă, fiindcă în această zdrobire își vvor găși fericirea. De altfel, ei marturiresc de-a dreptul: ‘Dacă nu ne pierdem capul, nu simțim nimic.’ Ei își semnează deci sentința la moarte spirituală. Iar această atitudine este acceptată și se propagă. Dacă un bărbat este vigilent, dacă se stapâneste și lasă să pătrundă în iubirea să numai ce este luminos, poetic și bun pentru partenera să, ea îl va privi spunându-și: ‘Acesta nu este un bărbat, el nu-și pierde cumpătul, luciditatea.’ Dar dacă ea observă o tulburare în ochii lui, dacă el gâfâie pentru a pune în mișcare întreaga lume și totul i se amestecă în minte, convingerile, deciziile, proiectele sale, ea își spune: ‘Ah, este minunat, merită osteneala, iată un bărbat!’ Ea nu îl admira cu adevărat pe el, dar este mândra de puterea ce o are asupra lui, se gândeste că îl are la mâna. Vazându-l pe bărbat tulburat, pierdut, ea se bucură, învinge, și își spune: ‘Ah, ah, el părea foarte puternic, dar acum s-a sfârsit, voi face din el ce voi dori.’ Natură să inferioară va învinge deci, deoarece ea îl va putea domină, conduce, duce de nas fiindcă el îi îndeplineste toate capriciile. Ei bine, această victorie nu este atât de minunată, este o cruzime camuflată.
Nu trebuie că femeia să se bucure vazându-și soțul, amantul, capitulând în acest fel. Dimpotrivă, în acel moment, ea trebuie să se îngrijoreze, pentru că o asemenea atitutdine nu anunță nimic bun pentru ea. Gesturile lui atât de ritmate și încordate, acea privire injectată de senzualitate arată că el vrea să se potolească, să se hrănească, să distrugă, iar pentru această el este gata să o răvășească, să ia totul. Dar ei îi place, își dorește numai așa ceva. Și chiar dacă un bărbat o privește cu respect și încântare, cu o mare lumina și o mare puritate în privire, ea nu este atât de mulțumită: ‘Eu nu mă pot aștepta la nimic de la acest om’ gândeste ea și îl părăsește. Fiindcă în mod instinctiv femeii îi place să se simtă că o coca în mâinile brutarului, învârtita, brutalizată, agitată, ei îi place, în timp ce respectul și privirile celeste nu îi spun mare lucru. Există și excepțîi, dar în general totul este perfect adevărat!
Trebuie că bărbațîi și femeile să înceteze să caute plăcerea că un scop. Desigur, va întrebati ce va va ramâne dacă nu căutați plăcerea…. În realitate, veți avea o plăcere, și chiar de zece ori mai mare, dar mai pură, iar esențialul este că energiile voastre nu vor fi arse. Rezultatul va fi deci diferit: lumina, lumina, lumina…. iar Cerul va veni să se bucure în față frumusețîi iubirii voastre.
Unii spun: ‘Vai, dar această este imposibil de realizat. Toată lumea afirmă că luciditatea omoară plăcerea, și cu cât gândul este mai treaz, plăcerea se micșorează.’ În realitate, gândul i-a fost dat omului pentru a trăi mai bine adevărată iubire; fără el, latura animalică, primitivă, și-ar întinde asupra lui întreaga putere. Tocmai gândul, inteligență cu ajutorul gândului, trebuie să controleze, să orienteze, să sublime energiile.
Bineînteles, cei mai mulți oameni își găsesc bucuria în erupțiile vulcanice ale iubirii; ei nu știu că acestea sunt și cele mai distructive și mai costisitoare, fiindcă în acel moment ei își consumă cele mai prețioase materiale în sinea lor: ideile, proiectele, inspirațiile lor. Toate acestea sunt arse, și ei nu mai au același elan, același entuziasm, o constată ulterior. Din contra, dacă în iubirea voastră, va veți menține gândul lucid, dacă el veghează, supraveghează, controlează, dirijează forțele, evident că nu veți mai resimți o asemenea plăcere pe care mulți o așteaptă, adică o plăcere animalică, grosolană, dura, lipsită de noblețe, de spiritualitate și de altfel incontrolabilă, dar datorită gândului vostru veți putea face o lucrare spirituală, și plăcerea se va transformă în bucurie, în încântare, în visare, în extaz…. datorită luminii!
Este păcat că oamenii nu vor să se străduiască să ajungă să vadă cum se poate transformă iubirea. Chiar dacă, pe moment, ei se simt consolati, ușurați, eliberați de o tensiune prea puternică, după câteva luni sau ani, când îi privim, îi regăsim terni, grosolani, lipsiți de inspirație. În timp ce, aceia care se hotărăsc să folosească această energie primitivă atât de puternică, care este un dar de la Dumnezeu, în scopuri celeste, solemne, vor avea diferite sute de alte bucurii, alte plăceri, și vor fi încântati să vadă cum fac descoperiri după descoperiri…. pâna la infinit.
Nu trebuie să va opriți din drum, trebuie să depășiți limita plăcerii, să încercati să nu va opriți la acest nivel foarte jos: trebuie să urcați, să strapungeti norii pâna când veți contempla soarele. De aceea, să nu uitați niciodată să puneți în toate faptele voastre un scop luminos. Orice ați face, fie că mâncati, va plimbați sau va îmbratisati cu cineva, să aveți că scop lumina. Să nu faceți nimic doar pentru plăcerea voastră. De îndata ce lumina și căldură există, adică inteligență și iubirea, plăcerea urmează obligatoriu. Se schimbă numai calitatea plăcerii, natură, intensitatea să.
Meditați, reflectați deci și nu uitați niciodată că trebuie să ajungeți la lumina. Atât timp cât felul vostru de a iubi nu va da lumina, este un semn că nu merită să mai continuați. Nu veți obține nimic, atât timp cât adevăratul vostru scop nu este lumina.
Esența solară a energiei sexuale
Ce caută un bărbat la o femeie? Desigur, atunci când observăm cum acționează, se pare că el caută numai niște forme realmente materiale, ‘trupești’ cum se mai spune – inutil de precizat care sunt. Dar de ce nu este niciodată satisfăcut? Fiindcă el nesocotește că, ceea ce caută în realitate nu este aceea materie, ci o altă materie, fină și subtilă, pe care numai femeia o posedă și de care el are nevoie. Numai că, acest sărman bărbat nu găsește prea multă, fiindcă el însusi nu știe ce caută la femeie, și cum femeia nu conștientizează nici ea că posedă această chintesența atât de prețioasă, ea nu face nimic că să lucreze asupra ei însasi că să i-o dea. Cât despre femeie, ea caută în bărbat forță, forță unui spirit superior. Dar ceea ce găsește adesea este forță brutală, violență, sua slăbiciunea. Nici unul dintre ei nu știe să aducă celuilalt ceea ce are nevoie, de aceea ei ramân nesatisfăcuți.
Bărbații și femeile trebuie să caute un singur lucru în strângerile și îmbratisarile lor: chintesența cea mai pură a Mamei Divine și forță cea mai pură a Tatălui Celest. Atât timp cât nu le găsesc, schimburile lor nu pot fi ideale. Este ceea ce se întâmpla fără încetare: două animale care fac schimburi. Dar atunci când două ființe care se iubesc au aceatsa conștiința, acest gând, această deșteptare, această dorința de a da energiei sexuale o destinație divină, totul devine sacru. Nu procesele în sine sunt pure sau impure, blamabile sau inocente, ci conținutul, scopul, ceea ce se găsește în mintea bărbatului și a femeii. Din punct de vedere fizic, nu există nouăzeci de moduri de a te apropia, ci unul singur. În domeniul eteric există mii de modalități de a trăi iubirea. în planul fizic nu există decât o modalitate, tradițională, cosmică, numiți-o cum doriți, și nu se poate reproșa oamenilor că nu au găsit altele. Cum poți face că, cel puțîn pentru moment, să ai un copil într-o modalitate diferită de cea folosită de mii de ani? Nu este posibil (lasând la o parte ultimele descoperiri ale științei privind însamântarea artificială și copiii concepuți în eprubetă fiindcă ajungem prea departe). Dar în suflet, în inima, în gând, iubirea oferă atâtea nuanțe, posibilități, expresii…. pâna la infinit.
În realitate, organele sexuale ale bărbatului au o activitate nu numai în momentul în care acesta fecundează o femeie. Nu, așa cum ochii, de exemplu, sunt mereu gata să exprime ceva din viață interioară, sexul reflectă și exprimă deopotrivă această viață interioară. Nu sunt decât emanății, radiații eterice, dar aceste radiații nu sunt aceleași la toți bărbații; calitatea lor depinde de viață pe care bărbatul o duce, dacă această viață este spirituală sau animalică.
Omul perfect, omul ideal, omul așa cum Inteligență Cosmică l-a conceput în atelierele sale se aseamănă soarelui, iar ceea ce emană din el este aceeași chintesența că lumina solară, dar în stare eterică. De aceea, cei care abuzează de această forță, în loc să înteleaga că ea este impregnată de sfințenia, de lumina și de viață soarelui și de care se pot folosi pentru creații minunate, sunt pedepsiți de soare și lipsiți de comorile sale cele mai prețioase.
Cu cât o ființă se apropie de perfecțiune, cu atât mai mult emanațiile sale se aseamănă cu lumina: ele se propagă în spațiu că lumina și creaturile care sunt sensibile le primesc și beneficiază de ele. Iată de ce bărbații și femeile trebuie să caute să atingă perfecțiunea: fiindcă există mereu aceeași forță, aceeași energie solară care iese din creierul, din ochii, din mâinile lor, din cuvântul, din gândul lor și deopotrivă din organele lor sexuale. Și asemenea luminii solare, forță sexuală aduce binefacerile sale nu numai oamenilor, ci și plantelor, pietrelor, întregii naturi. Inteligență Cosmică a conceput creația într-o manieră divină vastă și frumoasă, dar oamenii deformează totul, micșorează totul, urâtesc totul.
Energia sexuală este de aceeași natură că energia solară. Această idee trebuie să va încurajeze să deveniți mai puri, mai luminoși. La ce va folosește să ascultați asemenea revelații dacă ele nu va împing să va doriți să redeveniți că acea ființă primordială atunci când a ieșit din atelierele Domnului, strălucitoare că soarele….
La fel cum soarele însufleteste toate planetele, tot așa există ființe care pot însufleti, stimula toate creaturile trezind în inima și sufletul lor niște elanuri sublime. Multe femei ar preferă să fie stimulate, inspirate de o forță de o natură mai spirituală decât cea fizică, dar cum foarte puțini bărbați pe pamânt sunt destul de conștienți, de luminați și stapâni pe ei ansisi pentru a le inspiră în planurile superioare, ele sunt obligate să se mulțumească cu ce li se oferă. Bărbatul fecundează femeia așa cum soarele fertilizează pamântul. Dar de acum înainte, el trebuie să învete să însamânteze în planul spiritual, pentru că femeia, în sufletul ei, în inima ei, să aducă pe lume copii divini. A sosit momentul că iubirea să fie înteleasa în starea să de puritate ideală.
Elixirul vieții nemuritoare este conținut în razele soarelui, și poate fi deci băut zilnic. Dar în loc să fie atenți să nu risipească toată această bogăție, oamenii se gândesc la altceva, și apoi spun că ei caută misterele universului. Dar aceste mistere se găsesc acolo, în soare, atât de strălucitoare încât aproape că ne orbesc! Ah nu, ei caută aceste mistere în cărți, nu se știe pe unde. Săracă omenire, oare când va întelege ea că toate misterele se află în soare?
Toți oamenii se vor exersa să atingă această iubire, această forță, această vibrație ce domină materia, toți se vor gândi numai cum să schimbe particule de lumina de cea mai mare puritate. Atunci când două persoane manifestă una pentru cealaltă o iubire foarte înalta, iubindu-se pentru sufletul, pentru spiritul lor, ele schimbă niște priviri extraordinare! Le ajunge numai o simplă privire pentru a fi încântati unul de celălalt, o privire divină…. Și chiar atunci când un bărbat și o femeie vor dori să aducă pe lume un copil, ei se vor află pur și simplu unul în brațele celuilalt, se vor privi că și cum s-ar dărui Cerului, iar gândurile lor vor fi atât de concentrate, iubirea lor atât de intensă încât un spirit va veni după puțîn timp să se încarneze lânga ei: corpul sau va fi constituit din particule pure și luminoase, pe care le-au emanat împreuna acel bărbat și acea femeie. Poate sunteți uimiți, dar este posibil. Această evoluție intră în planurile Inteligenței Cosmice.
Conceperea copiilor
Biserica repetă de secole că păcatul originar a imprimat în om o pată ce se transmite din generație în generație și pe care nimic nu o poate spală. Că omul este conceput în păcat, se naște în păcat, și deci nu mai este nimic de făcut. Ei bine, nu putem fi de acord cu această fiindcă propagând aceatsa idee, oamenii comit tot felul de fapte, scuzându-se că și așa ei s-au născut în păcat și nu mai este deci nimic de făcut orice ar face…. Omul este conceput și născut în păcat numai în măsură în care părințîi săi îi transmit o ereditate deja necorespunzătoare. Doar din cauza gândurilor, a sentimentelor lor care nu sunt nici luminoase, nici curate, ei își concep copiii în condițîi nefavorabile. Dar că această se transmite mereu din generație în generație, nu. Dacă omul găsește lumina, dacă devine întelept, inteligent și pur, nu mai contează dacă Adam și Eva au comis un păcat sau nu, totul poate fi transformat, schimbat.
Nu trebuie să le fie inoculate oamenilor niște idei ce îi fac mereu vinovați și imperfecți, fără nici o speranța de a se redresa. Nu suntem obligați să ramâne veșnic la fel, trebuie să progresăm. Iar progresul poate fi realizat dacă bărbațîi și femeile își conștientizează responsabilitatea pe perioada concepției și a sarcinii. Creația este așa cum o fac creatorii, iar aceștia trebuie să se amelioreze pentru că aceste creațîi ale lor să se amelioreze deopotrivă. Este simplu, este logic.
Trebuie deci că părințîi să se decidă să aducă pe lume copii în cele mai bune condițîi. Iar aceste condițîi încep înainte de nașterea copilului: starea interioară în care se află părințîi în momentul conceperii copilului, acesta fiind lucrul cel mai important. Aspectul anatomic, fiziologic, contează desigu, dar esențialul este aspectul psihologic, spiritual: forțele, radiațiile, puterile produse și atrase de gândurile, sentimentele, dorințele părinților.
Iată un domeniu de care trebuie să ne ocupăm: condițiile interioare în care trebuie să se facă conceperea pentru a declanșa forțele pozitive ce vor invită entitățile superioare să vină să se încarneze pe pamânt. În loc să oferim adăpost tuturor spiritelor răufăcătoare ale trecutului care se învârt în jurul oamenilor cautând să se reîncarneze, trebuie să primim spiritele luminoase. Din nefericire, din cauza ignoranței lor, există mulți candidați pentru a primi entitățile diabolice care vor face rău societățîi. ‘Ce am făcut noi că să avem acest demon în familie?’ Din nefericire, ei au făcut ceva, ramânând ignoranți, deoarece ignoranța este cel mai mare rău.
De ce copiii unei aceleași familii pot fi atât de diferiți? Tatăl și mama lor sunt aceiași, între ei există o diferența de vârsta, de un an sau doi în timpul căreia părințîi nu s-au schimbat, și iată că un copil ajunge un hoț, altul un înger, al treile un geniu muzical, al patrulea un incapabil etc…. Aceste cazuri se întâlnesc în multe familii: copii care nu seamănă între ei și nu seamănă deopotrivă nici cu tatăl, nici cu mama lor. Oare ce s-a întâmplat?
Dacă nașterea copiilor ar avea numai o explicație materialistă, toți copiii născuți din același tată și aceeași mama nu ar trebui să prezinte atâtea diferențe fizice, morale și intelectuale. Dar fiindcă este cazul, această dovedește că există alte explicațîi: natură copilului depinde de elementele atrase de părinți prin gândurile și sentimentele lor în momentul conceperii. Nu este de ajuns să cunoaștem anatomia, fiziologia, trebuie cunoscute procesele fluidice, energetice, care întră în joc în timpul conceperii pentru a întelege că acolo există niște forțe de dirijat într-un scop determinat. Atunci când inginerii trimit o rachetă în spațiu, ei îi calculează puterea, îi studiază traiectoria; ei nu expediază oricum în cer un obiect incontrolabil ce va cădea apoi pe capul lor sau al altora. Ei bine, este tocmai ceea ce fac neștiutorii care creează un copil fără să conștientizeze natură energiilor pe care le declanșează, ei se miră apoi că aceste energii se întorc împotriva lor.
Două ființe care se unesc pentru a avea un copil trebuie să o facă în lumina, adică constientizând că lucrează împreuna pentru ceva măreț, altminteri ei seamănă cu niște hoți care fură tot felul de lucruri în timpul nopții. Veți spune: ‘Cum așa, niște hoți?’ Da, dacă fiecare se gândeste numai cum să profite de celălalt pentru a-și potoli instinctele (ceea ce este cazul în majoritatea timpului), el se comportă că un hoț. Pentru a nu se comportă că niște hoți, bărbatul și femeia trebuie să învete să nu cadă pradă instinctelor, și să folosească acest formidabil și puternic factor care este gândul. Fiindcă gândul este o putere alchimică și magică: el este capabil să atragă elementele și curenții benefici, să respingă curenții nocivi, dar deopotrivă și să transforme răul în bine.
Aceia care doresc deci că un spirit superior să vină într-o bună zi să se încarneze în familia lor trebuie să învete cum să îl atragă cu ajutorul gândului; da, printr-un gând care va fi prezent acolo, chiar în timpul conceperii, că un transformator, astfel că toate forțele pe care sunt gata să le declanșeze să nu alimenteze numai creaturile subterane care le vor trimite drept copil un purcel sau un drăcușor. Trebuie să fie cel puțîn conștienți și să.și spună: ‘Prin acest act noi dispunem de puteri formidabile, teribile; să montăm cel puțîn un transformator, gândul nostru, care va ști să le canalizeze, să le orienteze.’ Fiindcă numai gândul va permite să mobilizați instantaneu forțele ce pot colabora în mod binefăcător la lucrarea voastră de creație.
Aceia care caută în actul sexual numai plăcerea, sunt că niște hoți, fiindcă nu fac altceva decât să-și fure partenerul, pe care îl deposedează de forțele, de vitalitate să. Iar prin acest comportament hotesc, ei vor atrage deopotrivă un hoț în familia lor, deoarece hoții se întâlnesc sub felurile forme. Nu există numai oameni care fură bani, mașini, există și acei care fură gândurile, sentimentele, inspirațiile din inimi, din suflete și spirite.
Desigur, nu este un obicei obișnuit să se acorde întâietate gândului în timpul actului sexual. Se acordă întâietate senzațiilor, și se încearca mai degrabă că gândul să fie suprimat, fiindcă este considerat că un dusam al plăcerii. Or, tocmai în acel moment atât de esențial al conceperii, gândul trebuie să fie prezent, astfel că bărbatul și femeia să devină niște lucrători conștienți de importantă faptei lor. Și chiar înainte, ei trebuie să se roage, să implore cerul să le trimită un suflet curat care va aduce numai binecuvântari colectivității.
Fuziunea dintre bărbat și femeie este repetiția fenomenului cosmic al fuziunii spiritului cu materia; spiritul care coboară pentru a însufseti materia, și materia care se înalta pentru a oferi spiritului posibilități de a se fixă și a-și realiza proiectele. Când bărbatul se unește cu femeia, această fuziune declanșează un întreg proces în sinea să: organismul sau lucrează pentru a extrage din univers o chintesența subtilă ce coboară în lungul coloanei sale vertebrale și pe care el o da soției sale. Asupra acestei chintesente soția să va lucra apoi timp de nouă luni pentru a formă copilul.
De aceea, înainte de a avea un copil, bărbatul și femeia trebuie să înceapa prin a se pregăti să devină conductorii celor două principii masculin și feminin ce se găsesc în înalt, în lumea divină. Pentru moment, bărbatul trebuie să se străduiască să încarneze acest principiu absolut, acest principiu perfect de măreție, de inteligență, de putere, de noblețe, de stabilitate, care este Tatăl Celest. Iar femeia trebuie deopotrivă să se străduiască să devină încarnarea principiului Mamei Divine, care este frumusețe, puritate, tandtete, finețe, generozitate, blândete, subtilitate. În momentul conceperii, bărbatul și femeia care s-au pregătit astfel în mod conștient vibrează la unison cu aceste două Entități Sublime care au creat lumea, care sunt deasupra a tot și care conțîn toate bucuriile, toate bogățiile, toate binecuvântarile. Bărbatul care este conștient că a deveni conductorul Tatălui Celest își fertilizează soția gândindu-se că ea este reprezentanta Mamei Divine; iar soția conștientă că a devenit conductoarea Mamei Divine se străduiește să dea soțului ei, în care vede pe reprezentantul Tatălui Celest, cea mai pură materie pentru această creație. Astfel copilul care se va naște va fi un copil divin, fiindcă a fost conceput într-o stare divină.
Omenirea poate fi transformată prin mame și tati inteligenți, conștienți, care vor aduce pe lume copii sănătoși și dotați cu cele mai frumoase calități. Părinții au o responsabilitate imensă. Iată de ce ei trebuie să-și pregătească chiar cu mulți ani înainte viitorul lor rol de binefăcători ai omenirii.
Sarcina
Sarcina poate fi prezentată și în următoarea varianta:
Desenele pagină 151 și 152 Galvanoplastia spiritual, Omraam Mikhael Aivanhov
Această schemă ne arată cum creierul este legat de baterie, de Izvorul de energie cosmică, de viață, de Dumnezeu, de la care primește curentul, iar acest curent circulă apoi de la creier la embrion. Soluția este reprezentată de sângele mamei în care sunt scufundate anodul (creierul) și catodul (uterul), fiindcă sângele iriga în egală măsură toate organele corpului.
Anodul este deci corpul care furnizează metalul (gândurile) care va fi transportat de sânge pâna la fetus. Iată cum ar trebui să îi întelegem importantă, fiindcă copilul va fi hrănit și format de elementele pe care le va primi astfel de la mama sa.
În momentul conceperii, tatăl da samânta; această samânta, poate fi a unui om obișnuit și chiar a unui criminal, sau a unuia foarte evoluat, iar mama este cea care, prin activitatea să psihică, poate favoriza sau dimpotrivă împiedica manifestările tendințelor conținute în embrion.
Să luăm câteva exemple: să presupunem că tatăl posedă mari calități intelectuale și spirituale: el le poate transmite copiilor săi, dar dacă mama este foarte puțîn evoluată sau dacă, în perioada sarcinii, ea duce o viață dezordonată și trăiește stări de conștiința inferioare, ea se opune manifestărilor tuturor acestor calități bune. Și contrariul este deopotrivă adevărat: femeia poate primi de la bărbat un germen necorespunzător, dar dacă ea este evoluată, dacă știe să lucreze cu gândurile și sentimentele sale în perioada sarcinii, toate particulele pure și luminoase pe care le emană se vor opune manifestării tendințelor negative. Trebuie să întelegeti bine care este rolul bărbatului și care este cel al femeii: dând samânta, tatăl creionează într-un anume fel, proiectul a ceea ce va fi copilul, iar femeia, prin calitatea materialelor pe care le aduce, are puterea să realizeze acest proiect sau, dimpotrivă, să se opună realizării lui. De aceea puterea femeii este imensă pe toată durata sarcinii.
Nu s-a înteles pâna acum importantă materiei furnizată de mama pentru formarea copilului, deoarece copilul, vreme de nouă luni, se va formă cu ajutorul elementelor date de mama. desigur, tot ceea ce mama poate auzi sau vedea în jurul ei în timpul sarcinii se reflectă asupra copilului, dar acestea nu sunt decât niște amprente superficiale; constituția, temperamentul copilului depind de calitatea materiei pe care ea o va da, iar calitatea aceste materii depind de felul ei de viață. Dacă materia este de aur – simbolic vorbind – copilul va fi sănătos și voinic atât fizic cât și psihic, dar dacă materia este plumb, el va fi bolnăvicios, plapând.
Se poate afirmă deci că rolul unei femei însarcinate este dublu: de o parte, ea lucrează asupra germenului primit de la bărbat, favorizând dezvoltarea caracteristicilor conținute de această sau, dimpotrivă, să se opună acestei dezvoltări; pe de altă parte, de ea depinde materia din care se va formă copilul.
Cele mai multe femei nu-și dau seama de influență modului lor de viață asupra copilului pe care îl poartă. Ele își închipuie că acest copil duce în pântecele lor o existența absolut independența de ele, și că ele sunt libere să ducă viață care le place, să aibă orice gânduri sau emoțîi fără că acestea să îl atingă pe bebeluș. EI bine, tocmai aici se înseala. Viață psihică a femeii îl influențează enorm pe copil, chiar și în planul fizic. În romanul sau ‘Afinitățile colective’, Goethe spune povestea unei femei care, asteptând un copil de la soțul ei, nu a încetat să se gândeasca la un alt bărbat pe care îl iubea: micuța față care s-a născut avea aceeași ochi că ai bărbatului iubit. Atât de mare este puterea gândului și a sentimentului la o femeie însarcinata! Atunci, de ce femeile nu se hotărăsc să împlineasca o lucrare binefăcătoare asupra copilului pe care îl poartă în pântece?
Copilul petrece nouă luni în trupul mamei sale, iar aceste nouă luni reprezintă timpul necesar formării întregului sau corp. Stările interioare ale mamei influențează materia organelor care sunt în formare. Dacă într-o anumită perioada ea este depresivă, prost dispusă, organele ce se formează vor avea o conformație anormală, dar și reciprocă este deopotrivă adevărată.
Dacă mama ar fi avut obiceiul să țînă un jurnal al sarcinii, ea ar fi constatat că acel copil va repetă într-un fel sau altul de-a lungul viețîi sale toate stările trăite de ea în perioada celor nouă luni ale sarcinii. Dar în realitate, această repetiție se realizează în sens invers, adică ceea ce mama a trăit în luna a nouă se va manifestă în prima perioada de viață a copilului, ceea ce a trăit în luna a opta în a două perioada…. Durata unei vieți umane putând depăși nouăzeci de ani, și atunci se extinde perioada. Dacă mamele și-ar aminti stările trăite și evenimentele din timpul sarcinii lor, ar întelege mai bine anumite trăsături de caracter ale copiilor lor sau chiar unele dintre problemele lor de sănătate.
O femeie care așteaptă un copil trebuie să-și spună: ‘Iată, timp de nouă luni eu am toate posibilitățile să fac din copilul meu o ființă sănătoasă, frumoasă, inteligență, nobilă, plină de iubire…. care va fi o binecuvântare pentru întreaga lume. Trebuie să veghez să îi aduc prin gândurile, sentimentele, dorințele, faptele mele numai cele mai pure elemente care să contribuie la constituția să.’ Și apoi să treacă la treaba. Fiindcă de îndata ce s-a născut, totul s-a sfârsit, copilul îi scapă de sub control, ea nu mai poate face nimic. Natură copilului este deja determinată la naștere, iar dacă această natură este necorespunzătoare, nici un educator, nici un profesor, nici un medic sau psihiatru nu vor mai face nimic, sau foarte puțin!
Adevărată educație a copilului începe înainte de nașterea să, și începe prin educația părinților care trebuie cu mult timp înainte să se pregătească interior printr-o mai bună întelegere a iubirii, că să atragă în familia lor un spirit excepțional. Ei se vor strădui să conceapă acest copil în cea mai mare lumina și puritate, și de îndata ce a fost conceput, mama, conștientă de puterile pe care natură i le-a acordat, va lucra pentru a oferi acestui spirit un corp fizic și niște corpuri psihice plămădite din cele mai bune materiale. Dacă mii și mii de părinți din lume s-ar decide să efectueze această lucrare, omenirea s-ar transformă cu adevărat în trei sau patru generații.